1606.EL contează nu pe neputincioși și nedrepți

   Se zice că nu putem fi curați în existența dată, că orice am face tot greșim. Și ne merităm soarte, adică părăsirea și pedepsele, suferințele și chiar scurtarea vieții. Îndreptarea deci nu-i luată în calcul, toți o apă și-un pămînt, la hurtă în greșeală continuă. Nu-i așa și EL ne-o cerut nu de florile mărului îndreptarea și facerea doar a binelui.
   De nu se putea și eram pironiți în neputință continuă, dar nu-i așa de se vrea. Și EL pe asta contează, nu pe neputincioși și nedrepți înrăiți, ce nu vor să se corecteze. Și nici nu-L știu și-s mai continuu părăsiți în suferințe, desnădejde și dispariție repede.
  Consider că de nu sîntem îndreptați și cu știința SA, sîntem la cheremul unor influiențe străine Pămîntului. Ce ne poartă după bunul lor plac și greșim și mai tare în fața SA. Că nu mai sîntem noi înșine ci cunoaștem și mai teribile greșeli în fața SA. Din rău în mai rău, de nu ne vedem de calea Sa, ce ne-o arătat-o.
   Nedrepți fiind îi caracterizează ciudățeniile, lenea, lașitatea, instinctualitatea, superstiții și îngînfare, ambiții incorecte, etc. Și unii ce-s și buni și răi la extreme și care-și recunosc damblalele, un amestec ce-i rar între oameni. Și să nu care cumva, să ne aventurăm să învingem răul prin alt rău, că-i de prisos. Ci doar reparînd prin binele înfăptuit mereu și ne cedînd defel
   Știința caută să obținem perfecțiuni în cunoașterea unei vieți fără prea mari griji. Să ne sfințim ne fiind corecți și îndreptați, ceea ce nu se va putea în veci. Moralizarea și facerea binelui, cunoscîndu-L corect e mai ceva ca tot ce cunoaștem. Și de fapt nu cunoaștem nimica, fără EL sîntem nimeni și orbi și celelalte sințuri și întreaga ființă.
   A că îL căutăm și-L mulțumim cum dorește prin îndreptarea cerută. Concomitent cu cunoașterea dezlegată nouă, e altă treabă, doar să fim pe fază și pregătiți pentru orice. Toate-s cu voia SA de știm cum trebuie să fim altfel e aiurea și în zadar.

1429.Satana-I în CER

    V-o repet, Satana-I în CER, slujindu-L pe Dumnezeu, mai bine ca oamenii de pe Pămîntul SĂU. Toate zicerile din nt îs bazaconii pentru înstrăinarea voastră de EL, adevăratul. Ca-I greşiţi şi cît mai mulţi şi vă rataţi examenul-existenţa, fiind nevoie de voi în altele nedrepte părţi. Cine ştie, numai EL şi Lumea LUI, ce de?
   Cîteodată pentru a ne face curaj, cînd ne lipseşte din varii motive, procedăm ca militarii ori chirurgii şi mai scăpăm o înjurătură. De a nu ne îndepărta de la subiectul acţiunii, ce-i poate mai delicată şi cumva mai dificilă.
   Pe EL nu-L putem duce, orice am face noi cît de isteţi ne credem, cu EL nu ne merge. Ne depăşeşte în gîndire şi spirit pătrunzător, ne ştie ceea ce avem de gînd şi ce vom înfăptui. Şi-I drept şi iertător, nu orice greşeală ne-o înregistrează SUS, ne mai trece cu vederea. Doar, doar ne vom veni în fire şi ştiindu-L corect şi îndreptaţi moraliceşte între oameni, ne va fi mai bine în viaţă.
   Şi părăsirile ce ni le aplică nouă. cînd îI greşim şi se satură de aşa tratament nedrept din partea noastră. Deci şi atunci toate-s bine cîntărite şi pedepsele îs pe măsura interesului SĂU. De-ţi tragi pe samă şi grabnic te-ndrepţi şi suferinţa ta încetează imediat, de te trezeşti la realitatea LUI. Ce încă o învăţăm din mersul dat nouă în viaţă spre cunoaşterea necesară, nimic nu-i întîmplător. Ci straşnic programat, de ne imaginat, decît după aceea afli mirîndu-te de multe aranjamente, aparent fără legătură.
    Să ne ferim de proşti, mai tare decît de răi, doarece, prostia loveşte pe neaşteptate, din partea celor care nu-i prea cunoşti. Deci atenţie mult mărită între străini. În schimb pe răi îi aflăm repede, se dau de gol, pritr-un comportament specific netrepţilor înrăiţi de tot. Prostia e şi greşeală în faţa SA, cînd din lene nu ne dezmeticim la timp în situaţii nu prea grele şi-I greşim.
    Nu-I greşim din ruşine, cînd eşti deja cu respect deosebit în EL, ştiindu-L bine şi-L crezi corect, e ceva nou ţie. Din dragoste mai rar între noi oamenii obişnuiţi în faţa SA. De frică, e cel mai probabil, şi EL pe asta şi contează cel mai mult, între noi oamenii de pe Pămîntul SĂU. Cel mai bine să ai responsabilitate şi să-ţi cunoşti îndatoririle către EL pe fiecare felie specifică în parte.

Învoirea

   Paul Claudel : "Cu răul nu poţi creea".Cu răul poţi face numai rele, urîţenii, de nu ţi-l poţi scoate din fire, din comportamen, eşti piedut pentru sine, trebuie să lupţi de vrei, ca să poţi realiza şi tu ceva acolo, ceva neînsemnat, ceva ce n-ai făcut niciodată, mai puţin rău.
   O faptă oarecare, chiar de nu-i tare rea, nici bună nu e, deci un rău mai mic şi ve-i fi alt om cumva, însemnă că poţi, e o primă încercare, dar trebuie, să te lupţi cu tine însuşi, să te zbaţi pentru o înfrînare cît de mică neînsemnată poate pentru alţii nu contează, doar tu contezi, ce simţi?
   E un început, o schimbare pentru tine omul răului, al urii, urîtului, e un început cumva, firea nu te lasă, se poate să te-ntorci la rele şi mai rele şi chiar să regreţi că ai încrecat  să fii mai bun şi nu a mers, nu-ţi şade frumos de nu te comporţi urît, rău, mizerabil, dezmăţat, cumplit.
   Dar nu-i aşa pentru că suferi pedepsele LUI cumplite şi le ştii, aşa că mai încearcă să te schimbi, să lupţi cu firea ta îndărătnică, nepăsătoare la suferinţă ta, dar de ce să nu te îndrepţi, nu-i greu, schimbă-ţi locul, anturajul, evadează cu totul în alt decor, renunţă la nume, poreclă, etc.
    Schimbă-te încercînd să faci fapte bune, din ce în ce mai bune, şi vei vedea că nu mai suferi pedepse de la EL; de vrei mai mult şi mai bine, în gînd cu EL vei afla ce e de făcut în continuare, ţine secret, nu spune la nimeni, pînă nu-ţi va da EL voie, vei afla cînd va fi acel moment.

Întîi fantasmele (atenţionările), şi ulterior pedeapsa urîtă, poate ne trezeşTE !

   Decît să-L ştim măcar, mai bine ne supunem pedepselor LUI, indiferent de mărimea lor, le considerăm, normale, inevitabile, ca şi bolile ce ne seceră vieţile, incoştienţa întruchipată de sus pînă jos în societatea noastră de cînd existăm, infideli LUI, şi proşti, pardon, dar cred că nu vă simţiţi jigniţi de adevăr, nu?
   N. Steinhardt : naufragiul Titanicului a fost o nenorocire blîndă,intra în ritmul vieţii, ultima bună înainte de 1914 cînd începe neaşteptata, originala catastrofă.
   Soljeniţîn (ori Pasternak) : cînd a izbucnit în 1941 oamenii au răsufat uşuraţi : ieşiau în sfîrşit din fantasmagoria teroarei pentru a păşi din nou pe făgaşul normal al unei vechi  nenorociri omeneşti.
   Jules Romains văzuse, Kafka prevestise : poliţia pentru oamenii cumsecade. Şi a urmat teroarea comunistă la noi şi aiurea alte necazuri mari şi diverse.
   Nu prea cred, vă ştiu insensibili, dar totuşi vă previn, EL nu se va lăsa, pînă nu vă va trezi cumva, acum că mă are pe mine conştient de EL cumva , mai aşteaptă să vadă de vă treziţi cumva.
   Fantasmele-s de mult lansate. armaghedoane, apocalipsele, 2012, chiar şi-n 2011 au fost prevăzute nenorociri şi chiar mondiale, vă atenţionez că EL nu prea glumeşte de nu-L ştiţi măcar normal, cine e şi cum e.
   De va începe cumva să ne scuture, voi simţi şi eu dar cred mai domol decît voi. Da, nu-s normale nici un fel de suferimţe de am fi cum vrea EL, dar aşa, suferim de ne-ndoaie şi tot nu-L respectăm.
   Ne-am învăţat să suferim, şi ne-am creat ministere de apărare contra LUI : al sănătăţii, al poliţiei, al apărării, al cultelor, etc.Dar degeaba nu vedeţi cînd e pus pe pedepsire daţi vina pe EL, zicînd că numai EL ştie de ce se-ntîmplă nenorocirea, pentru că nu-I faceţi faţă, orice aţi face, dar nu nimeriţi să faceţi ce trebuie, sînteţi nişte nedrepţi ve-ţi fi îndreptaţi cu sila dacă cu binele nu vreţi !