1346.Nepăsarea şi cunoaşterea

   În faţa perfecţiunii în general şi a ticăloşiei, nu-ţi găseşti cuvintele. Şi perfecţiunea în societate nedreptă şi mişelia te lasă fără replică, atît de indignat poţi fi că amuţeşti.
   Totuşi omenia e îmbucurător c-o mai întîlnim în lume, e o floare rară, dar există şi-i de remarcat cu bucurie. E nădejdia în mai bine, frumos şi util, cumsecădenia şi speranţa în EL că-I încă cu noi şi ne vom reabilita cum se vrea. Şi una rece, toţi avem neruşinarea de a trece nepăsători pe lîngă suferinzi şi năpăstuiţi şi ne facem că nu-i vedem. Dar acelea îs atenţionări şi pentru noi, să luăm aminte să ne îndreptăm. Că răbdarea SA e pe sfîrşite şi-i putem înlocui în expoziţia părăsiţilor, de nu-L luăm în serios.
   Înfăptuirile mari se datorează oamenilor mari, realizatorii îs diferiţi omul e totul şi sfinţeşte lucrul.
   Istoria necazurilor ce-s pe lumea nedreaptă de cînd e ea, e presărată cu perioade de tihnă şi pace. Toţi şi le doresc, să-i însoţească cît există măcar ei şi ai lor în bine. Dar se impune îndreptarea cerută de SUS, şi nu vor mai fi părăsiri şi consecinţele asupră-ne suferinţele nesfîrşite. Deci toate au o explicaţie, dar lumescul nu pricepe, la fel şi nedrepţii în păr.
   Secretul vieţii, da, e în aflarea SA corectă şi îndreptaţi, vom coexista împăcaţi şi mulţumiţi de noi şi ai noştri. Autocunoaşterea de sine, o preocupare, caznă şi îndreptarea firească cum ne doreşte EL nouă.
   Posibil să nu fim numai noi vizaţi de EL, Divinitatea de pe Pămîntul SĂU şi din alte locuri din Universul SĂU, nouă încă ne ştiut. Echilibrul e necesar ca să coexiste încă în armonie cu natura SA şi ce mai trebuie cu bine. Bunul-simţ să nu ne lipsească şi să-l lăsăm şi celorlanţi urmaşi şi celor interesaţi, că-i un pas mare spre aflarea SA cînd ne permite.
   Raţiunea e neputincioasă în faţa credinţei, spiritualitatea ne dă gata, de nu ne astîmpărăm şi îndreptaţi să-L ştim. Să ne cuminţim, a nu obliga pe nimei la ceea ce năzuim noi, ca regulă să-i însoţescă şi pe alţii. Fiecare-i responsabil în faţa SA în mod egal şi diferenţiat după potenţialul demostrat în bine şi ştiindu-L.

Armonia

   Ponderarea pornirilor, dorinţelor, năzuinţelor e ceva de dorit în comportarea noastră firească de se poate, ar fi bine şi frumos, şi e-n cerinţa SA către noi, "nu e nici stoic, nici epicurian. Recunoaşte drepturile trupului, dar şi ale sufletului. Ale naturii, dar şi ale raţiunii. Între toate caută armonia, echilibrul"(Michel de Montaigne).
   Necesitate a vieţuirii programate de EL pentru noi pe pămînt, echilibrul, necesită mai întîi dreaptă chibzuinţă, liniştire, împăcare cu ce şi cine eşti, cu sinele cum o fi, urmînd să gîndeşti ce-i de făcut, o înfrînare sub o  atentă autocontrolare în toate direcţiile necesare vieţuirii corecte cît o poţi suporta deocamdată, ulterior de continuat îndreptarea pînă obţii armonia între porniri şi raţiune, morala ca şi credinţa.
   Să nu avem nici căderi şi nici abureli cu nerealizabile idealuri improprii lumii noastre actuale, deci simţirea corectă a nevoilor fireşti, normale fără exagerări ce le ştim că nu-s bune şi nici pentru alţii mai ales.
   Înălţarea spirituală şi cu EL şi-n ştiinţa nevoilor terestre ce EL din raţiuni cam nerespectîndu-L ni le-a întîrziat cam mult şi acum trebuie să tragem tare pentru a ajunge din urmă rămînerea  noastră faţă de programarea LUI în tema cunoaşterii ştiinţifice a lumii noastre umane pe pămîntul SĂU.

Înţelegerea

   Trecutul LUI, istoria SA, concepţia celor ce-L respectă nu se pot lua prea în serios după acele episoade scurte care se potrivesc, care-s reale din trecutul SĂU printre oamenii vechi ai pămîntului, pentru că noi am evoluat mult, iar EL şi Lumea SA şi mai mult, de neimaginat pentru noi acuma.
   Jean Cocteau : "putem reface trecutul, dar nu făcînd cu totul abstracţie de trecerea timpului şi de noul nostru punct de vedere ; de fiecare dată, perspectiva  temporară este alta".
   Nici atunci omul nu şi-L explica şi se temea, îL evita şi de aceea aproximîndu-L, supraevaluîndu-L după pricepera limitată a timpului acum mii de ani în urmă, relatările scrise ce le avem cam de atunci sînt simple speculaţii, ce EL mi-a transmis că nu-L reprezintă decît ici şi colo, omul neputînd fără ajutorul SĂU să afle adevărul acelor timpuri.
   Supărat de neînţelegerea, dar şi de persistenţa încăpăţinată în nepriceperea corectă a SA, EL doreşte trezirea noastră doar în bine, şi să-L ştim corect, adevărat, E foarte schimbat de ce-L aproximăm noi în neştire de mii de ani, şi mai abitir de curînd, vîrîndu-I în Lumea LUI cîţi morţi, aşa zişi sfinţi, nişte bieţi obişnuiţi ai lumii trecute, creind bazaconii pe care EL nu le mai vrea a le ignora acuma, ci schimbarea firească.
   Nu doresc Doamne să înregistrăm un nou eşec, ca-n trecutele şi mai recentele vremi cu poporul TĂU, ori mai recentul episod de la noi cu Petrache Lupu, ci să căutăm cumva să ne adaptăm mai mult noi, pentru că nu TE cunoaştem deloc, şi TU să ne-ndrumi înţelegerea TA .Noi trebuie doar să ne-ndreptăm firesc şi aşteptîndu-TE, cu respectul cuvenit doar ŢIE.

Credinţa 2-

   Da, atunci EL era mai permanent printre oameni creeaţi de EL, era o bucurie cred imensă pentru EL să se poată înţelege cu cei pe care-i creease nu demult tare, şi se adaptau vieţii pe planeta Sa, în condiţii care poate şi EL le experimenta cu omul pe pămînt în natura dată în continuă transformare după legi care nici azi nu le prea ştim, şi plătim pentru că nici nu-L ştim măcar pe EL cum doreşte.
   Oamenii îL simţeau, îL vedeau, intrau în legătură cu EL, şi în primul rînd EL dispunînd de puteri specifice Divinităţii supreme îi influienţa şi chiar direct, cred că atunci existau favoriţi pe care-I apropiase EL mai mult se crease o comuniune de progres în sînul comunităţilor existente atunci.
   Dumnezeu Creatorul îşi dă seama că oamenii îs dificili,  inprevizibili, şi cu multe metehne animalice greu de educat, EL se inplică într-un mic grup influienţîndu-le  gîndirea responzabilizîndu-i pentru EL. Oamenii nu-s toţi la fel de inteligenţi, mulţi cu gura mare-s tare inculţi, şi de altfel majoritatea-s sub mult ce dorea EL.
   Pentru a nu conlucra cu toţi oamenii aceea, legate de unele afinităţi, El înfăptuieşte delimitarea prin limbi a înţelegerilor în sînul societăţilor timpului, de cam atunci EL îşi stabilise un segment de populaţie cu care conlucrînd mai apropiaţi dorea să-i folosească pentru a nu se inplica direct în conducerea lumii umane.
   Cred că de atunci EL dă îndrumări de viaţă familiară, socială, credinţă în EL, influienţe valabile şi azi în lumea oamenilor de pretutindeni. Măsuri coercitive de mai largă ori mică amploare  au fost şi atunci împotriva neascultării oamenilor timpului.
   EL a fost de la început tare preocupat de a-şi găsi intermediari dintre oameni, între EL, Lumea SA şi lumea oamenilor, o populaţie de legătură, un fel de diplomaţi-punţi pentru conducerea umanităţii în ansamblul ei foarte diversă, inprevizibilă, neascultătoare, nedreaptă, vulnerabilă în ultimă insatanţă.
   Cred toate acestea pentru că EL avea şi are şi alte preocupări înalte, de foarte înaltă tehnologie şi spiritualitate neînţelese de noi nici acum după multe mii de ani de cînd îL cam aflasem cumva ; şi nu prea are timp mult pentru conducerea directă a noasrtră, şi nici nu ar fi corect.
   Da, acum şi cu influienţe din partea-I, am aflat tehnic nişte paşi înspre cunoaşerea în domenii ce ne fac competitivi măcar tehnic oarecum, cunoaştem un abc oarecare în raport cu lumea LUI, dar îL nemulţumim tare pentru că spiritual nu-L cunoaştem mai defel, şi-I într-o dilemă, timpul trece şi noi rămînem cam de căruţă spiritual.

Experienţa

   Încercarea pe propria piele, cu propriile trăiri, intime, cu toată fiinţa ta ce participă la ceva ce cu toate că alţii ştiu au experienţă în acel domeniu, trăirile tale sînt numai ale tale şi diferite, pentru că EL ne-a creeat pe fiecare diferit, sîntem acum pe glob cca. 6,5 miliarde de experimente ale LUI cu fiinţa om, creaţia SA intimă, de ce intimă pentru că ne urmăreşte cu minuţiozitatea înalte-i şi desăvîrşite-i SALE super tehnologii CEREŞTI .
   Şi noi nici nu-L ştim măcar, şi nici nu încercăm să-L aflăm măcar, îL ignorăm mai mult ori mai puţin, şi L-am fi putut şti, dar am ratat acele timpuri, şi EL se preocupă din nou cumva, vom trăi şi vom vedea.
   "Să se izbească puţin şi pe propria-i ţeastă şi de pragul de sus.Nicio interpretare nu egalează pe aceea pe care o trage din propria experienţă"[Perpessicius (Dimitrie S. Panaitescu)]. Toţi ne dorim să cunoaştem cît mai multe, să experimentăm cunoaşterea întregului uneivers ce ne stă la dispoziţie, cu cîtă nerăbdare, teamă  încercăm diferite experienţe, şi cu trăiri proprii unice în felul lor.
   Tot mă leg de trăirea mea în domeniul credinţei în EL, nu am mai întîlnit pe nimeni să-L ştie la fel ca mine cumva, cu problematica care mi-o pretinde mie să o cunosc în domeniul SĂU, şi nu numai. Unele vi le transmit şi vouă cînd am ce să vă transmit, ori de-mi dă voie, mai am de învăţat, şi poate veţi învăţa odată cu mine cîte ceva despre Lumea SA.
   Din experienţa mea în cunoaşerea SA, respectarea, şi poate şi să-L crede-ţi măcar cumva cumva, şi veţi avea propriile experienţe trăite în preajma SA, poate cu toţii, nu ştiu, mai am de învăţat multe multe încă. Şi nu mă voi lăsa pentru EL, pentru voi şi pentru mine.

Oare?

   Oare trebuie să spun ce voi spune acum, am primit o dezlegare rezervată de la EL, pentru acest subiect, mie frică, dar asta e, de asta m-a creeact cum sînt, aşa că : EL dă numai impresia prin acţiunise SALE că nu ne prea tolerează chiar orice, sînt nişte limitări, tabuuri, legi ale LUI pentru noi , care cred nu le cunoaştem destul, cred .
   Nu ştiu cred că-s obraznic şi o să mă pedepsească cumva, cu toate că nu vreau, cine vrea ? Mai departe EL preferă în cazul meu să mă altoiască uneori înainte de a face ceva, ca-n aceea cu ulciorul
   Cu toate că ştiu din surse sigure că EL nu ne pedepseşte de cîte ori îi greşim, şi are berechet ocazii, că sîntem pămînteni doar, adică nedrepţi, repeziţi ca mine şi cred nerecunoscători uneori.
   Tare aş vrea să pot afla şi pentru voi acele legi şi regulile de aplicare, pentru că o luăm în barbă uneori, şi ar fi  totuşi pentru mine că-L ştiu cumva, caut să-L respect, şi de frică-I ştiu încă, şi-L cred poate nu destul, şi cred că nu va fi destul cît voi trăi cu toate că doresc oarecum, nu ştiu de am dreptul să vreau aşa ceva ?
   Învăţ, învăţ şi tot nu ştiu destul cît aş dori şi cred mai ales EL .Doamne te rog să mă ierţi, am vrut şi acest subiect să-l postez, te rog nu TE supăra  TATĂ CERESC !

Învoirea

   Paul Claudel : "Cu răul nu poţi creea".Cu răul poţi face numai rele, urîţenii, de nu ţi-l poţi scoate din fire, din comportamen, eşti piedut pentru sine, trebuie să lupţi de vrei, ca să poţi realiza şi tu ceva acolo, ceva neînsemnat, ceva ce n-ai făcut niciodată, mai puţin rău.
   O faptă oarecare, chiar de nu-i tare rea, nici bună nu e, deci un rău mai mic şi ve-i fi alt om cumva, însemnă că poţi, e o primă încercare, dar trebuie, să te lupţi cu tine însuşi, să te zbaţi pentru o înfrînare cît de mică neînsemnată poate pentru alţii nu contează, doar tu contezi, ce simţi?
   E un început, o schimbare pentru tine omul răului, al urii, urîtului, e un început cumva, firea nu te lasă, se poate să te-ntorci la rele şi mai rele şi chiar să regreţi că ai încrecat  să fii mai bun şi nu a mers, nu-ţi şade frumos de nu te comporţi urît, rău, mizerabil, dezmăţat, cumplit.
   Dar nu-i aşa pentru că suferi pedepsele LUI cumplite şi le ştii, aşa că mai încearcă să te schimbi, să lupţi cu firea ta îndărătnică, nepăsătoare la suferinţă ta, dar de ce să nu te îndrepţi, nu-i greu, schimbă-ţi locul, anturajul, evadează cu totul în alt decor, renunţă la nume, poreclă, etc.
    Schimbă-te încercînd să faci fapte bune, din ce în ce mai bune, şi vei vedea că nu mai suferi pedepse de la EL; de vrei mai mult şi mai bine, în gînd cu EL vei afla ce e de făcut în continuare, ţine secret, nu spune la nimeni, pînă nu-ţi va da EL voie, vei afla cînd va fi acel moment.

Uneori

   Da, se-ntîmplă uneori să dorim o descătuşare, o pauză în constrînsa noastră viaţă, elanul, pornirea din inimă, sinceră, curată, adevărată, netrunchiată de raţiune, dragostea de natură, sălbăticia ei curată, e ceva să te avînţi în necunoscut cu ochii larg deschişi, nelimitat, să te pierzi fără gînd, fără oprire, pînă te epuizezi fizic.
   Nu durează mult, evident capeţi febră musculară, dar ai făcut ceva să te descarci cumva, pentru a te reîncărca energetic ulterior, de te mai ţin puterile reiei hoinăreala, pînă la capătul dorinţelor neinplinite de mult visate.
   Dar există un dar, un licăr de reţinere, nu poţi la nesfîrşit să te comporţi ca un sălbatic, animalic, ai oarece reţineri, eşti oarecum educat şi-n destinderea ta sentimentală, iraţională, să nu ştii de nimic nimic decît de plăcerea ta lăuntrică, satisfacţia deplină, e totuşi cam prea exagerat spus, nu e chiar aşa, eşti cu capul pe umeri totuşi..
   N.Steinhardt : "Prin faptul că un sentiment e sincer nu înseamnă că merită aprobare. Ba chiar rostul moralei e să combată instinctele naturale şi sincere, să le înlocuiască cu altele mai bune".
   Da orice ai face tot te vei reţine cumva, nu te faci chiar de rîs, chiar de ai vrea nu poţi din obişnuinţă bună, un elan mai prudent, suficient pentru descărcatea dorită.
   Punem acţiunea înaintea gîndirii, o fi ceva de scurtă durată, un vis zburdalnic, de recreiere, şi cu picioreale pe pămînt totuşi.
   Am descris o posibilă derivă de la normalul, firescul zilnic,frecuşul obişnuit, ce e normal pentru reîncărcarea în vederea unei noi porniri în aceeaşi veche direcţie , dat cînd schimbăm direcţia cu 180 de gr. mai ales în spiritualitate ?
   Pornirea e grea, în complet necunoscut, antimaterie spirituală şi comportamentală pentru un obişnuit firesc, un oarecare, fără alte pregătiri, e un duş rece, trezirea, căutarea, regăsirea în alte coordonate complet noi, alte zări.
   Morala e cea ştiută de cînd lumea în permanentă îmbunătăţire, doar mai atent urmărită oarecum de EL, diferă total spiritualitatea ce e a LUI, diferă faţă de ce ştim de la celelalte credinţe, mai ales că EL se amestecă direct să mă îndrumeze uneori, de nu înţeleg unele direcţii bine, EL fiind izvorul tuturor credinţelor lumii, dar s-a cam pierdut informaţia LUI pe drumul istoriei milenare, şi azi nu-L prea ştim defel, excepţiile sînt aI LUI şi confirmă regula necunoaşterii SALE.
   Cam totul am notat, şi caut să-mi însuşesc cît mai multe, urmez ca o formă de educaţie în spiritualitatea LUI, mai am de învăţat, pentru că în BI sînt multe ce nu-L privesc, recent am aflat de pe net că un savant evreu, a infirmat multe texte din Tora, Vechiul Testament şi Islam . Eu am să caut să mă abţin deocamdată , chiar de mai aflu cîte ceva, pro ori contra.

Adevăturile au fost şi vor fi postate

   Cu ulciorul la apă, da,  e altul proverbul: îl altoieşte bine şi pe urmă-l trimite cu ulciorul după apă, pentru că de sparge ulciorul, apă tot nu v-a mai aduce, aşa că-l altoieşte înainte ca să nu-l spargă cumva, prevederea .
   La fel şi EL a procedat cu mine, m-a pedepsit tare cam toată viaţa, şi nu ştiam dece, urma  să-mi încredinţeze credinţa adevărată în EL.
   Adevărată, de ce accentuiez aceasta pentru că aflu şi vă transmit vouă unele adevăruri neştiute  pe pămînt ci toate bojbăite, aproximate în cel mai bun caz, adevăruri nerostite care dor.
    Şi EL şi aşa m-a altoit pentru că am gura mare cu mult înainte de a o deschide  să aflaţi ce nu ştiţi încă, şi cred că nu e prea momentul acelor adevăruri spuse în gura mare.
    Acele adevăruri le-am postat de cînd sînt pe NET cam în fiecare zi, şi le-aţi vizualizat, le ştiţi. poate peste unele aţi trecut şi nu v-au atras atenţia în mod deosebit, dat ele-s acolo postate.
   Da unele pentru că erau prea tari pentru moment, am fost nevoit să le retrag pe unde am putut, sînt lucruri ce încă nici eu nu le prea înţeleg foarte bine.
   Un lucru postez, acelea trebuiau începute a fi ştiute cumva, şi-s libere şi-şi vor produce efectul cînd se vor coace, încă-s prea crude şi de ne-nţeles majoritatea cred.
   Unii le spun trăsnăi, pentru ei poate, dar se vor adeveri curînd, şi atunci, cine rîde la urmă... Şi nici nu-s de rîs ci unele-s serioase şi chiar de plîns.

Condiţia umană

   "Condiţia umană e o  condiţie teologică. Asta e marea trăsătură specifică omului : nici rîsul, nici lacrimile, nici minciuna, nici gîndirea pe categorii generale" (Julian Huxley).
    Omul simte în intimitate inexplicabilul existenţei sale, şi de aceia,"însuşirea specifică omului e gîndirea teologică"
   (N. Steinhardt).
    EL doreşte în curînd să ne ajute să ne regăsim înpreună noi şi EL, într-o comuniune ce EL doreşte să nu fie scurtă în timp, ci benefică şi nouă şi LUI..