Ponderarea pornirilor, dorinţelor, năzuinţelor e ceva de dorit în comportarea noastră firească de se poate, ar fi bine şi frumos, şi e-n cerinţa SA către noi, "nu e nici stoic, nici epicurian. Recunoaşte drepturile trupului, dar şi ale sufletului. Ale naturii, dar şi ale raţiunii. Între toate caută armonia, echilibrul"(Michel de Montaigne).
Necesitate a vieţuirii programate de EL pentru noi pe pămînt, echilibrul, necesită mai întîi dreaptă chibzuinţă, liniştire, împăcare cu ce şi cine eşti, cu sinele cum o fi, urmînd să gîndeşti ce-i de făcut, o înfrînare sub o atentă autocontrolare în toate direcţiile necesare vieţuirii corecte cît o poţi suporta deocamdată, ulterior de continuat îndreptarea pînă obţii armonia între porniri şi raţiune, morala ca şi credinţa.
Să nu avem nici căderi şi nici abureli cu nerealizabile idealuri improprii lumii noastre actuale, deci simţirea corectă a nevoilor fireşti, normale fără exagerări ce le ştim că nu-s bune şi nici pentru alţii mai ales.
Înălţarea spirituală şi cu EL şi-n ştiinţa nevoilor terestre ce EL din raţiuni cam nerespectîndu-L ni le-a întîrziat cam mult şi acum trebuie să tragem tare pentru a ajunge din urmă rămînerea noastră faţă de programarea LUI în tema cunoaşterii ştiinţifice a lumii noastre umane pe pămîntul SĂU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu