Priveam norii cum se duc spre nord-nord vest, încărcaţi de ploi, grei de neguri, gri întunecate, ameninţători cumva mai zilele trecute, iar acum legiunile lor împrăştiate se retrag mulţumite că au udat însetatul pămînt pînă mai alaltăieri, rugîndu-L să ne grăbescă anunţatele ploi, şi aşa a fost, fără mare tămbălău, au venit liniştite, paşnice ca de toamnă, cam mohorîtă vreme dar necesară tare îndestulării roadelor viitoare.
Acum culturile rîd, mulţumindu-I în felul lor, şi eu I-am mulţumit, dar voi? poate, cine ştie, numai EL, au fost şi oarece rafale de vînt mai puternice să ne amintească datoria ce I-o avem de a-L respecta şi încă nu-L ştim corect, adevărat, ferm ci ne-mbătăm încă cu apă chioară de la necredinţa ce a îmbrăcat sforăitor fals mulţimea nedreaptă ca şi ea.
Afară-i vreme grasă cum zic eu, prielnică culturilor, natura-i mulţumită, EL încă ne aşteaptă să-L aflăm în adevărul SĂU istoric, pe Adevăratul Dumnezeu, RESPONSABILUL de noi toţi ştiuţi şi neştiuţi, simţiţi şi nesimţiţi, dar EL ne doreşte încă pe toţi să-L respectăm cum vrea numai EL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu