Cînd ne luăm după suflet, eul nostru sincer, adevărurile curate adînci, pure ce ne călăuzesc pot fi idolii noştri sinceri, fermi, dar nu au nimic în comun cu adevărul suprem ce-I dincolo de noi toţi indiferent de existenţă şi-I aparţine numai LUI şi Lumii LUI, nu orice sinceritate trebuie neapărat să fie şi adevărată, instinctele curate ale fiinţei nu-s corecte de nu-s filtrate de CEVA exterior trăirilor noastre.
Un ŢEL exterior nouă, existenţei noastre de pe pămînt e salvarea adevărată, nu închipuirile sincere, instinctuale ce ni se par adevărate din imaginaţia sinceră ce ne face să ne pierdem unitatea fiinţei noastre amăgindu-ne. Acel adevăr exterior fiinţei noastre E EL şi Lumea LUI şi nu cutezăm a ne măcar gîndi să ne amestecăm în acea LUME şi regulile EI nepricepute de nici un om încă, dar cu multe încercări false în trecut şi azi continuate de nedrepţii lumii.
"Mai bine ascultaţi de Dumnezeu decît de pasiunile sau de instinctele tale"(Nicolae Steinhardt) : "Prin faptul că un sentiment e sincer nu înseamnă că merită aprobare.Ba chiar rostul moralei e să combată instinctele naturale şi sincere, să le înlocuiească cu altele mai bune. Sinceritatea mai are alt inconvenient capital: ne duce către o pluralitate amăgitoare. Odată ce ne lăsăm pradă instinctelor şi nu mai admitem o regulă, unitatea fiinţei noastre piere. În fiecare zi, în fiece clipă, sufletul nostru e altul. Numai ideia datoriei alcătuieşte o axă centrală care strînge aspiraţiile noastre contrare într-un mănunchi unitar. Adevărul trebuie să rămîe o noţiune exterioară minţii noastre".
Trebuie de avem trecere să-nvăţăm a-L respecta, de nu să-i urmăm pe cei ce-L ştiu sincer nu după false amăgiri străine de credinţa în EL şi nerespectîndu-L ci numai mimînd respectul SĂU. Deci îndreptarea e necesară de sus pînă jos şi de la stînga la dreapta, în toate existenţele umane posibile din lumea de azi de pe întreg pămîntul SĂU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu