S-ar zice cînd nu-L respectăm cum doreşte, că ne părăseşte, drept pedeapsă cu sfera SA de influienţă şi apărare, lăsîndu-ne la îndemîna tuturor forţelor "naturii" fireşti dezlănţuite ce noi nici nu le intuim, numai cosecinţele le tragem neînţelegînd mai nimic din ansamblul ăsta aşa de complex al universului vieţii de pe planeta SA, comportîndu-ne marea majoritatea ca şi cînd EL n-ar exista, dar urmările acestei neştiinţe, marea majoritatea le încasăm cu vîrf şi îndesat de multe mii de ani.
De n-ar fi EL mai mereu prin preajma noastră mai ocrodindu-ne, aşa cum sîntem, cam sălbatici şi nerecunoscători în comportament faţă de EL, am fi fost lichidaţi ca specie demult, dar EL încă ne aşteaptă oferindu-ne diferite ocazii de aflare a SA, în vederea cooperării adevărate reciproc avantajoase.
"La urma urmei s-ar putea ca Dumnezeu nici să n-aibă nevoie a ne părăsi. Îşi întoarce faţa de la noi : cea ce înseamnă că ne retrage harul SĂU ocrotitor şi ne lasă-n voia întîmplărilor şi interconexiunilor lumii materiale. Intrăm sub zodia hazardului şi mecanicei : vai nouă !"(Nicolae Seinhardt).
Numai prin intermediul SĂU, ce-I Responsabil de existenţa şi preponderent în crearea noastră, putem să mai aflăm cîte ceva de merităm însă, într-o lume a neprevăzutului şi influenţelor uriaşe ce ne depăşesc în înţelegere şi împreună cu EL în conlucrare mai avem şanse să ajungem conform programării SALE cumva din urmă rămînerea de căruţă.
Şi să nu-L mai părăsim, respectîndu-L adevărat, ferm, corect cum doreşte numai EL, pentru a nu ne mai fi greu, urît şi rău într-o lume nedreaptă şi-n continuă transformare şi perfecţionare dar în direcţia dorită de EL nu anapoda neîndrumaţi cum sîntem actualmente şi ne mai încurcă pe lîngă alte infuienţe imense şi EL nerespectîndu-L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu