Sîntem limitaţi, uneori, cînd EL ne dă o atenţie oarecare : reuşim să scăpăm de o boală grea, luăm un examen greu, ne reuşesc apropiaţii noştri familiari şi ne bucurăm tare, ori alte reuşite, ori împliniri greu obţinute, ori am dat de greu şi ne aducem aminte ca din "întîmplace" şi de EL şi-I mulţumim şi aşa din senin începe să ne preocupe o mare credinţă şi să-L urmăm cum ne pricepem, poate mai preocupaţi decît obişnuiţii practicilor spirituale.
Şi devenim mai atenţi nu numai la noi cum ne comportăm în direcţia spirituală nouă dar ne împinge instincualitatea, animalitatea ne înfrînată, inconştientul să-L urmăm mai abitir decît normalitatea firească, umană ci şi obligăm şi pe alţii ce-i putem influienţa la demersuri ce le considerăm demne de EL, toate cu limita bunului simţ şi să devenim toleranţi odată cu noile îndeletniciri, şi să nu deviem intoleranţi ca necivilizaţii.
Nimic nu se face mai ales în apropierea SA cu forţa, nu forţăm pe nimeni niciodată cît vom exista, orice ar fi, pentru că-I plătim răul făcut altuia ce nu ne urmează de bună voie ci de nevoie, silindu-l, obligîndu-l că ni-i la îndemînă oarecum, ispita aceasta de dreapta să nu o înfăptuim că-i la fel ca un lucru urît, rău ce EL îL pedepseşte de-l înfăptuim.
Dar de regulă trebuie să ne trezim şi să fim ponderaţi în gînduri, vorbe şi faptele noastre şi să-L urmăm cum ne îndrumă EL, căutînd să-L simţim şi să nu ne lăsăm pînă nu ni-I alături şi astfel nu-I vom mai greşi, dar să fim ageri la minte că nu-i lucru uşor să-L ai în preajmă mai mereu, colaborarea cu EL, cu Lumea SA, implică foarte multă preocupare spirituală absolut nouă, neînvăţată nicăieri în lumea noastră umană, unde influieţele greşite-s nenumărate.
Nicolae Steinhardt şi dr.Sergiu AL-George : "primejdia stă în căutarea perfecţiunii pe acest pămînt unde-prin definiţie-ea nu poate exista. În lumea păcatului perfecţuinea nu se încheagă. Se cuvine aşadar să avem un nou ideal : idealul nostru să nu mai fie perfecţuinea-generatoare de băi de sînge, opresiune, intoleranţă, închisori, torturi şi lagăre-,ci, dimpotrivă, imperfecţiunea. Să recunoaştem că, lumeşte, sîntem limitaţi şi să tindem cu toată puterea spre o imperfecţiune cît mai puţin rea, singura cu putinţă aici"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu