Aflarea

   Nicolae Steinhardt după părintele Cleopa : "Convingerea că nu este trebuinţă de virtuţile obişnuite ale omului de rînd : înţelepciune, judecata sănătoasă, iscusinţa, strădania...Credinciosul are nevoie de ele întocmai ca toţi seimenii săi. Credinţa ne ajută, ne întăreşte, ne înalţă, ne bucură, dar nu ţine locul însuşirilor şi calităţilor omeneşti. ( Ea în general-şi asta-i regula-, nu conferă un statut excepţional. Ne dă fericirea, dar în raport  cu lumea şi cu oamenii nu numai că nu ne acordă privilegii, ci ne creează îndatoriri în plus.) Dacă deci credinciosul comite o greşeală, o imprudenţă, o nesăbuinţă, el va trage toate consecinţele normale- şi nu se poate plînge sau mira. Nu beneficiază de extrateritorialitate".
   Nu ştiu cum e în credinţele celorlalţi, o fi cum e scris mai sus, dar cu mine, un timp limitat la început am simţit că plutesc aşa de deosebit mă simţeam, acum îs mai domolit responsabil şi cunosc noi trepte în acest sens, în privinţa greşelilor, nu am voie şi-s pus la punct dar de un timp îs în realţii mai apropiate cu EL, şi-L simt, şi caut repede să-L urmez îndreptîndu-mă, caut să nu-I mai greşesc, ci să-nvăţ.
   Eu îmi cam cunosc lungul nasului, şi caut să lucrez în limitele bunei înţelegeri cu EL, pe cît posibil mai ales că nu-I aşa drastic încă-s în edificarea necesară cunoaşterii şi învăţ să mă comport în relaţiile cu EL încă.

Adevărul LUI

   Cînd ne luăm după suflet, eul nostru sincer, adevărurile curate adînci, pure ce ne călăuzesc pot fi idolii noştri sinceri, fermi, dar nu au nimic în comun cu adevărul suprem ce-I dincolo de noi toţi indiferent de existenţă şi-I aparţine numai LUI şi Lumii LUI, nu orice sinceritate trebuie neapărat să fie şi adevărată, instinctele curate ale fiinţei nu-s corecte de nu-s filtrate de CEVA exterior trăirilor noastre.
    Un ŢEL exterior nouă, existenţei noastre de pe pămînt e salvarea adevărată, nu închipuirile sincere, instinctuale ce ni se par adevărate din imaginaţia sinceră ce ne face să ne pierdem unitatea fiinţei noastre amăgindu-ne. Acel adevăr exterior fiinţei noastre E EL şi Lumea LUI şi nu cutezăm a ne măcar gîndi să ne amestecăm în acea LUME şi regulile EI nepricepute de nici un om încă, dar cu multe încercări false în trecut şi azi continuate de nedrepţii lumii.
   "Mai bine ascultaţi de Dumnezeu decît de pasiunile sau de instinctele tale"(Nicolae Steinhardt) : "Prin faptul că un sentiment e sincer nu înseamnă că merită aprobare.Ba chiar rostul moralei e să combată instinctele naturale şi sincere, să le înlocuiească cu altele mai bune. Sinceritatea mai are alt inconvenient capital: ne duce către o pluralitate amăgitoare. Odată ce ne lăsăm pradă instinctelor şi nu mai admitem o regulă, unitatea fiinţei noastre piere. În fiecare zi, în fiece clipă, sufletul nostru e altul. Numai ideia datoriei alcătuieşte o axă centrală care strînge aspiraţiile noastre contrare într-un mănunchi unitar. Adevărul trebuie să rămîe o noţiune exterioară minţii noastre".
   Trebuie de avem trecere să-nvăţăm a-L respecta, de nu să-i urmăm pe cei ce-L ştiu sincer nu după false amăgiri străine de credinţa în EL şi nerespectîndu-L ci numai mimînd respectul SĂU. Deci îndreptarea e necesară de sus pînă jos şi de la stînga la dreapta, în toate existenţele umane posibile din lumea de azi de pe întreg pămîntul SĂU.

Ştiinţa

   Da e nevoie de a-L cunoaşte, de vrem să-L urmăm şi-n ştiinţă, să ne dea voie să-L urmăm şi-n ştiinţă, pentru că am rămas de căruţă în cunoaşterea noastră încă limitată mult faţă de Lumea LUI, nu-s aiureli, da, să-L urmăm şi-n ştiimţă, EL şi Lumea LUI au deschidere în TOATE, dacă ne-au creat şi pe noi şi lumea înconjurătoare, ne şi asistă ferm şi din toate  punctele de vedere ale LUI, fără să ne dăm încă seama, asta E. Şi E şi oarecum stingherit de nepăsarea noastră vizavi de EL şi Lumea LUI.
   Cred că reînodarea relaţiilor cu EL şi Lumea SA, va fi pe alte baze, mai avansate în concepţie, conform cunoştinţelor şi ale noastre în perfecţionare încă, încă sîntem priviţi de foarte de sus, pentru că ne trage înapoi nedreptatea, religiile lumii în general, şi neabordarea SA cu curajul dorit de EL, pentru a ne apropia firesc, normal, creaţia în devenire de Creatorul Desăvîrşit.
   Avem nevoie de o oarecare deschidere de drumuri în ştiinţa Sa, să-L urmăm cu preocupare sinceră, nici nu-i loc de alte abordări, după ce-L vom afla cum doreşte EL şi Lumea Sa, vom fi siliţi fiindu-I datori Tatălui Nostru, şi nu numai pentru a-L urma în salvarea noastră, vom urma nişte paşi obigatorii, cred absolut "toţi".
   Salvarea noastră, zic, pentru că I-am greşit tare şi caută să ne-ndrepte întîi în comportamentul social presîndu-ne cu diverse ameninţări şi unele straşnice pedepse, pentru trezire şi redescoperindu-L, ulterior cu EL să-l cunoaştem ferm, adevărat, Unicul şi Lumea LUI din CER-uri, Universul Său.

Zilnic

    Inocenţi, naivi în nedreptate, cu minciuna în frunte şi trufaşi nevoie mare, oare de ce Tată Ceresc, Dumnezeu adevărat, de ce e încă posibil  Doamne? şi nu intervi-I pe faţă să TE simtă că-s nesimţi-ţi cam toţi, adineauri, e cca. ora 20.30min.azi Duminică 5 06 2011 la Radio actulităţi de la Sibiu un tînăr preot cred ortodox mi-a întărit convingerea că nu cunoaşte adevărul istoriei LUI.
   I s-o fi ascuns ori nu ştiu, TU Doamne ştii şi ve-I intreveni să-ndrep-ŢI nedreptatea ce ŢI se face încă, de cei ce-ar fi în drept să ştie, dar să recunoască nedreptatea ce o practică în contra singurului Dumnezeu, da ar fi de ne conceput, să-şi dezvăluie mincuina ce o slujesc, îs nedrepţi-i la putere şi spiritual strîmb.
   Să caut să fiu înţelegător cu nedreptatea ce I se face LUI, nu prea pot, să nu spun că nu pot defel, dar asta E, mi-a transmis să mai îndur ceva timp cred, "a mai trăi la unii şi la unele, încălzită de nicăieri, floarea misterioasă a omeniei e totuşi îmbucurător" (Nicolae Steinhardt).
   Să fim toleranţi şi cu cei ce-s inocenţi în greşeli cumlite, pentru că nu-L respectă  pe EL şi-ţi urmezi un drum nedrept, trasat în urma unei minciuni de 1686 de ani în urmă, şi să nu cauţi defel să te-ndrepţi cu toate că ăsta ţi-i ţelul, aflarea adevărului despre EL, sigurul Dumnezeu adevărat, şi mulţi îL ştiu, mulţi îL aproximează, mulţi simt că urmează ceva pluteşte în aer adevărul LUI, trebuie perceput însă cu voinţă demnă.

Sărăcia

   Cum e oare de făcut să le arătăm copiilor, tineretului în mod special feţele sărăciei, lipsurilor materiale de tot felul şi a celor spirituale de se poate oarecum în educarea lor spre o cît mai completă şi adevărată viaţă de urmat în cunoştinţă de adevăr şi dreptate, firesc şi normalitate umană în toată complexitatea ei, de la bine la rău de la mic la mare, de la lipsuri la îndestulare, de la imorală la morală în viaţă .
   De regulă maturii indiferent de poziţie socială caută să-i ferească pe copii şi tineretul în formarea pentru viaţă de priveliştea hîdă a sărăciei lucii, şi-i ascund adevărul în aceste domenii periferice ale socităţilor dintotdeauna, ştirbindu-le din cunoştinţele necesare, de învăţăturile complexe ale existenţei umane, de la foarte simplu şi lipsuri la îndestulare şi  bogăţie.
   Erich Kastner : "Dar nu credeţi voi că s-ar putea desfiinţa sărăcia mai uşor dacă bogaţii ar face cunoştinţă cu ea din copilărie, dacă ar şti de timpuriu ce rău e să fii sărac".
   Lipsa binelui şi frumosului din viaţă e tot o sărăcie gravă socială şi spirituală în acelaşi timp, concomitent cu dezmăţul, lumescul, nedreptatea, desfrîul şi tot alaiul nefirescului uman ce ne-nconjoară tot mai mult dominîndu-ne existenţa searbădă şi hîdă, umplînd lipsurile de toate felurile cu ce se nimereşte fără discernămînt ci-ntr-o dezordine nefirească a lumii actuale, urîţîndu-ne şi înrăindu-ne, depărtîndu-ne de EL şi de respectul ce iL datorăm dintotdeauna şi pentru totdeauna LUI .
 

Totul

   De la începutul creştinismului şi a altor religii ce nu-L respectă cum dorea EL, EL i-a dezorientat, i-a învrăjbit între ei şi i-a pus în postura urîtă, rea de ucigaşi de semeni, uşurîndu-I LUI anihilarea lor, pedepsindu-I exemplar în decursul istoriei umane, dar nimeni în mod vizibil nu se trezea în a-L urma decît sporadic ici şi colo într-un anonimat programat de EL, nu ne vroia încorpore încă.
   Pe a-I LUI da, dintotdeauna, dar ei nu-L cuprind încă  în toată Dorinţa SA de înţeles între oameni, neamurile programaţi de mult timp să ne-ndepărtăm de EL, pînă de curînd, cam de sub un secol cred, cînd EL se-ntoarce cu faţa spre lumea-ntreagă aşteptîndu-I, pentru că şi omenirea se apropie de un liman universal programat, şi ori ori .
   El dorind să I ne aliniem în a-L urma, respectîndu-L, cît mai corect, cum E EL, Adevărat, Drept, Intransigent şi chiar Răzbunător cu ucigaşii, răii şi urîţii lumii . Trebuie să-L urmăm, înţelege, aflîndu-L în noi, îndreptîndu-ne, căutînd  să ne definim ca specie cum am fost programaţi de la crearea omului pe pămîntul SĂU, ca şi noi datori LUI întru totul .

Îndreptarea

   Vi s-a impus cu forţa acum 1686 de ani de Imperiul Roman, inepţia, falsul în credinţă prin Isus şi NT, minciuna dusă la paroxism, urlată şi încă cu multe semne de întrebare neclarificate, totuşi există trufaşa prostie, care ne duce de nas încă-n lume, unii s-au săturat şi o părăsesc dar nu-L ştiu, nu-L respectă pentru că a fost dosit .
   Ascuns de minciuna : creştinismul deşănţat, deplasînd atenţia de la EL, Creatorul, Tatăl Ceresc, Dumnezeu cel Adevărat, al viilor, nu al unui mort de acum aproape 2000 de ani, îngropat şi aflat recent osemintele lui şi familiei lui şi identificat dar nu se vrea recunoaşterea, EL o va îndrepta prostirea lumii, numai răbdare, în curînd .
   Libertatea de a-L crede, şti şi respecta, Nicolae Steinhardt : "libertatea poate fi înfăptuită, ca un bun preţios pentru care merită să lupţi şi fără de care nu merită să trăieşti", dar EL te ajută dar trebuie să vrei, dovedeşte-I.
   A vrut să-i mai preseze pe ai SĂI, să-L respecte cum dorea atunci în vechime, şi a fost oarecum de acord cu crearea creştinismului, L-a tolerat, dar ulterior înţelegîndu-i firea omenirii nedrepte, ascunzindu-L tot mai mult pentru că-I Drept şi cam Intolerant cu nedrepţii în devenire, ce au umplut azi lumea cam peste tot, acum EL va veni să ne-drepte şi-npreună să-L urmăm .

Istoria

   Istoria credinţei nu-i cunoscută în rîndul credincioşilor, îs minţiţi de 1686 de ani cu Biblia ce nu cuprinde adevărul despre cum a fost iniţiat creştinismul în sînul Imperiului Roman de nevoie să oprească expansiunea idaismului, mozaismul poporului evreu credincioşi LUI, care cu toate că erau pedepsiţi de EL pentru că nu-L respectau cum dorea EL, nu-şi uitau masele largi ale evreimii credinţa naţională, şi EL îi susţinea, în faţa SA nici o altă credinţă  nu rezista.
   Cuceriţi şi izgoniţi din ţara lor împrăştiaţi în tot Imperiul Roman, evrei prin credinţa în EL îi va domina spiritual pe toţi cei întîlniţi în interiorul Imperiului şi le va influenţa credinţa, ceea ce va urma în cîţva ani va fi o încredinţare în EL aproape totală a populaţiei din Imperiul Roman .
   În faţa acestui val spiritual neaşteptat, şi nedorit, imposibil de combătut cu mijloace normane în lumea latină se caută grabnic antidotul, oricare ar fi, se-ncearcă umilirea, maltratarea, uciderea a întregi populaţii evreieşti, dar nu se poate  în totalitate opri expansiunea iudaismului ci numai sporadice succese, ce-s anulate ulterior de credinţa iudaică în extindere continuă atunci.
   Se vine cu ideia ce prinde contur a înfiinţării a unei credinţe surogat chipurile din idaism cumva, astfel apare creştinismul întîi în cercurile romane mai loiale Imperiului Roman şi cu toată opoziţia înaltului cler ce ştia infamia, cu minciuna se forţează de-abia în 325 la Niceea impunerea cu unele sincope a noi religii ceL trece pe EL în umbra unui intrus, păpuşi inchipuite Isus ce a existat cu adevărat, dar în cu totul alt context şi cu alt istoric normal uman.
   Astfel de peste 20 de ani arhiologii şi cercetătorii istraelieni, au aflat resturile bine conservat ale rămăşiţelor pămînteşti ale lui Isus şi familie sale în întrgime, părinţi, soţia, copii, fraţi şi alte rude, şi cînd urma cercetarea firească de confirmare a identităţilor cu metode ştiinţifice de ultimă oră, ştiind că-i minciună creştinismul, mai marii capetelor religiilor din lumea creştină au reuşit să oprească cercetarea, ascunzind în continuare adevărul încă, pînă cînd, pentru că tot se va afla minciuna, omenirea nu se va lăsa încă mult timp minţită . 
   EL doreşte ca toţi să afle adevărul cum l-am aflat şi eu prin strădaniile înlesnite de EL, pentru a ne-ndrepta firesc în sînul societăţilor lumeşti şi ulterior respectîndu-L să ne-mpăcăm reciproc noi cu EL şi EL cu noi, pentru un nou început spre un viitor comun în dezvoltare nouă.
 

Influienţele?

   "Sufletul omenesc, bietul nostru suflet, cu care forţe mai mari ca el se joacă în voie şi-l duc cu încetul unde vor"(Leon Feuchtwanger).
   Posibil să fim la îndemîna unor forţe ce ne  cam dirijează cumva şi noi numai mimăm realitatea noastră ce o gîndim, vorbim şi o înfăptuim, simţim dar reacţiile-s altele, impuse de diriguitorii din umbră, noi marionetele încă şi trăim o viaţă ce e numai aparent a noastră, păpuşarii îs responsabili de ce trăim, cum trăim şi altele asemena legate de tot şi de toate.
   O fi ceva, dar nu cred că e definitoriu trăirea pe pămînt a omului aşa ne lăsat în pace de extra-puteri magnifice, invizibile ce ne hibnotizează din cînd în cînd în esenţiale treburi ce nu ne privesc încă, neînţelegînd totul pe pămînt deocamdată, şi bîjbîim cam în neştire de cînd fiinţăm, evoluăm în nişte parametri ce nu-i simţim încă, alţii din afara sistemului uman ne ştiu aprecia, noi încă nu.
   Da, am ceva argumente pro, dintotdeauna de cînd mă ştiu eu, nu ştiu  alţii cum simt, am avut vaga impresie că-s cumva mai ne folosit pe cît aş fi de pregătit, nu ştiu cum, dar asta cu foarte mulţi ani în urmă, ulterior am intrat în malaxorul normalităţii, firescului, poate hibnozei colective?
   Sînt recuperat de EL de peste 4 ani şi învăţ sub imboldul SĂU, cam nu prea lăsat să-mi fac chiar de cap, după cum simt uneori, încă-s uneori altoit bine, şi mă trezesc şi repede caut să mă-ndrept, urmîndu-L, de mult simt că se coace ceva la un nivel ce nu-l ştim încă toţi, eu îs pe post de transmiţător a ceva încă ce va fi în curînd, dar vă pregătesc oarecum, nu vă impun nimic, făceţi ce încă puteţi, cum vă taie capul. Suze, nu am voie, v-am lăsat cîteva ore, e destul, nu cum vă taie capul, ci cum vrea EL, şi EL vrea îndreptarea în societate, şi să-L respectaţi corect cum doreşte numai EL, e greu e uşor, asta E.

Claritatea

   Claritatea nu e superficială cînd se refecă la istoria umană mai ales cînd e împletită cu cea spirituală, mai abitir trebuie adîncită clarificarea acelor urme ce ne vor lumina ce avem de făcut azi, pentru a ne descurca în lumescul, dezmăţul, neseriozitatea, nedreptatea ce ne-nconjoară dominîndu-ne cu neruşinare, "dilema claritate- întunecime"(Nicolae Steihardt).
   Adevărul gol goluţ îi supără pe aşa zişii mistici, nişte închipuiţi, ce-i tolerăm încă noi; adevărurile descoperite acum 20 de ani de cercetătorii şi arheologii istraeliţi şi în care în mod deosebit rămăşiţele pămînteşti ale întregii familii a lui Isus, ar fi luminat lumea întreagă cu privire la înscenarea romană de acum cam bine cunoscută, dar trecută sub tăcere de nedreptatea strigătoare la CER.
   Acei cercetători nu trebuiau opriţi de creştinătate de era corectă, dar le era frică de adevăr, şi astfel arheologii au trebuit să-şi sisteze cercetările şi-n grabă să camufleze adevărul şi să lase minciuna dominantă încă azi în lume şi azi prostindu-ne creştinătatea deşănţată, aiurită, dementă cu minciuni grosolane, dînd astfel frîu liber speculaţiilor .          "Poţi cerceta lumi cît de obscure, totul e să tratezi problema cu claritate....Superficial e numai cînd se ocupă de chestiuni neînsemnate"(Julien Benda).
  Astfel se zice cu "dovezi" că Isus nu ar fi urmaşul lui Iosif ci a unui soldat violator roman, nu încă prostia gogonată creştină ce de peste o mie de ani ni se serveşte cu dezmăţ, vai de ei, şi de cei ce-i mai încă cred, trebuiau lăsaţi să-şi facă treaba cercetători, şi grabnic trebuie reluat demersul aflării adevărului foarte necesar întregii lumii, şi astfel să-L căutăm în pace.
   Istoria SA mult falsificată ar fi degrabă reabilitată şi astfel uşuraţi, ne vom putea apropia de UNICUL Dumnezeu, CREATORUL nostru, luminîndu-ne şi-n viitor îndreptaţi numai cu EL

Datoria

   Ai şi cerinţe în viaţă ce n-ai prea auzit de ele, fiind cumva mai retras în lumea numerelor mari, şi ţi se cer eforturi susţinute într-un domeniu necunoscut, şi nici apropiaţii nu te ajută ci te încurcă, neînţelegîndu-L, e un traseu cu învăţăminte multiple, noi, înalt profesionale dar nu de pe aici ci din alte zări ce se încumetă a fi implementate cumva omenirii, "nimic nu se poate realiza fără de participarea la dar" (Germaine Lemaire).
   Cînd ratezi cîte ceva, reiei totul, ori măcar îmbunătăţeşti făptuirea, învăţînd din mers alături de vieţuirea normală între oameni, şi de se poate neştuit  decît de un foarte restrîns  număr de "apropiaţi", ce nu te-nţeleg deloc, dar te acceptă ca pe ceva nefiresc, dar cîte se-ntîmpă azi în lume, e loc şi de experimentul tău neconvenţional, încă.
   Nu-i loc de eşec, nu se cunoaşte acest cuvînt în tematica urmată, şi încă cît va fi nevoie, îndrumarea-I înaltă şi distantă oarecum, te simţi acum încă în termenii, parametri proiectaţi, cu toate că simţi uneori că eşti şi urmărit pe drumul pe care-l urmezi, nou şi pentru EL, cred, sînt şi instrucţiuni scrise dar în alţi termeni, ce trebuie corectaţi permanent, după traseul nou, "nesimţirea...: trebuie să poată fi îndeplinită în orice fel de împrejurări şi independent de ele. Aici nereuşita nu poate fi trecută pe alţii, pe soartă, pe viaţă, pe împrejurări în general. Victoria este obligatorie. Răspunderea e mereu şi în totalitate a subiectului. Vina, întreagă, e netransmisibilă. Invocarea circumstanţelor este de aceea nulă şi neavenită"(Rudyard Kipling şi Nicolae Steinhardt).
   "Care-şi caută împlinirea independent de împrejurări şi pentru aceasta au nevoie de a se izola de încălcările meschinăriei şi de insidioasele atacuri ale frecuşului zilnic cu urîtul şi răul. Circumstanţele neprielnice, ...le va considera ca pe o provocare la duel"(Alain=Emile-Auguste Chartier).
   Experienţele pe propria piele le ai de învăţătură, aşa de nou e traseul vechi, uitat poate nu ştiu încă, învăţ, şi ajutorul uman foarte necesar, sprijin cumva, nu-l primesc decît de foarte curînd din partea unui neiniţiat mai de loc, dar totuşi înţelegător în ale temei dar, şi cu o oarecare rîvnă, cred, pentru că traseul are şi căi mai uluitoare lumii noastre limitate.

Izolat

   Mi-a ajuns şi mie urîtul, răul, mizeria ce mă împresurau cumva, şi caut şi la îndemnul LUI să-mi reduc la maxim recepţiile mass mediei, caut şi-n rest cu lumea o oarecare izolare cumva, totuşi vreau să ştiu ce-i de ştiut normal să fiu informat corect, nu dezinformat.
   Marcel Jouhandeau : "Nesimţirea, nespus mai bine decît nepăsarea, evocă situaţia deconectării de relele şi de sluţeniile, de imbecilităţile şi mîrşăviile care nu mai izbutesc să te atingă".
   Izolat oarecum de lume caut să mă apropii de EL cum pot, şi EL mă-ndrumă cumva cît pot şi eu pricepe, ştiu că uneori e drastic cu mine în măsuri obligatorii, pentru a nu-I mai greşi din nou, mai am de învăţat şi cam zilnic primesc noi informaţii despre cum să devin credinciosul SĂU, ceea ce vă doresc şi vouă să-L simţiţi pentru a vă fi bine în siguranţă deplină.

Respectîndu-L

   Ieri am postat ceva ce a fost şters, nu ştiu cum dar nu mai e, cred că I-am greşit cumva, aşa că reiau dar caut să nu-I mai greşesc, şi va fi astfel : Deci joi 12 mai 2011 la Radio România actualităţi dimineaţă, la emisiunea lui Carol Mălinescu,  zicea despre cei ce-I aduc mulţumiri materiale, în podoabe, bijuterii în special după ce reuşesc într-o realizare, ori  scapă de o pedeapsă de la EL :boli, ce trebuie grele operaţii ce reuşesc, ori cam aşa ceva.
   Deci o mulţumire cu valoare materială, la care eu am replicat în postare ieri, că EL caută numai mulţumiri spirituale nu  materiale, şi nu-i aşa, EL vrea tot ce crezi că-I datorezi din inimă, că aşa vrei tu la un moment dat şi asta e, şi nu se discută, deci îI greşisem cumva, mai greşesc ştiindu-L cred poate nu-I greşesc iar, mai bine decît mulţi din lume şi îs cam intolerant cu cei ce nu-L respectă cum ar trebui, după mine.
   El doreşte îndreptarea noastră, moralizarea noastră în lume. şi să-L respectăm, numai cînd nu-L ştim, cu EL în gînd singuri fără interpuşi şi ne aşteaptă pe toţi fără deosebire cumva, să-L aflăm şi îndreptaţi, respectîndu-L să începem a-L crede cît mai bine şi-n comuniune cu EL să refacem lumea în bine şi-n dreptatea tuturor, în primul rînd cred a LUI în lumea oamenilor.

Izbînda

   Realizarea, poate a vieţii tale, în care-ţi pui mult suflet, efort, preocupare, chiar de nu-ţi merg toate cum ai dori, mai şi patinezi uneori, dar nu te laşi învins de cîte şi mai cîte greutăţi cu n cauze, şi-ţi vezi de drum, un drum deosebit, poate unic între celelalte, e al tău, şi eşti mîndru, te simţi şi ajutat şi e ceva deosebit, şi chiar de uneori te-npotmoleşti niţel, o iei din nou, orişicînd e nevoie pentru a te afirma în ţelul tău categoric cumva.
   Să nu cutezi vreodată nici în glumă să-ţi ei în derîdere chiar parţiala izbîndă, de nu ai reuşit că-i greu încă, să o finalizezi deplin, poate nici nu ştii cum e reuşita, "autorului îi este permis să ia totul în rîs: oameni, viaţa, societatea, instituţiile, pe el însuşi, ideile. Realizarea însă e nevoie s-o ia în serios. Operaţia magică la care de bună voia lui a recurs, trebuie s-o respecte. E singurul lucru de care nu poate să rîdă"(Nicolae Steinhardt).
   Se-ntîmplă uneori inspiraţia să-ţi fie servită şi atunci te agăţi cum poţi, mai înveţi şi din mers cum să o definitivezi,. cizelezi, corectezi, asamblezi, compui după cerinţele înaltei închipuiri ce va deveni realitate cu timpul pe care nici n-o cunoşti încă, dar te vei obişnui, nu te lasă inspiraţia, pornirea ideală.
   Uneori mai ştii şi pe alţii care încearcă aceleaşi izbînzi, să nu-i înfruţi, ci împreună să încercăm de se poate cumva să ne completăm  reciproc avantajos, susţinîndu-ne în făurirea finală, important e să participi cu interes adevărat şi să nu abandonezi vreodată năzuinţa ta înaltă.

Înţelegerea

   Trecutul LUI, istoria SA, concepţia celor ce-L respectă nu se pot lua prea în serios după acele episoade scurte care se potrivesc, care-s reale din trecutul SĂU printre oamenii vechi ai pămîntului, pentru că noi am evoluat mult, iar EL şi Lumea SA şi mai mult, de neimaginat pentru noi acuma.
   Jean Cocteau : "putem reface trecutul, dar nu făcînd cu totul abstracţie de trecerea timpului şi de noul nostru punct de vedere ; de fiecare dată, perspectiva  temporară este alta".
   Nici atunci omul nu şi-L explica şi se temea, îL evita şi de aceea aproximîndu-L, supraevaluîndu-L după pricepera limitată a timpului acum mii de ani în urmă, relatările scrise ce le avem cam de atunci sînt simple speculaţii, ce EL mi-a transmis că nu-L reprezintă decît ici şi colo, omul neputînd fără ajutorul SĂU să afle adevărul acelor timpuri.
   Supărat de neînţelegerea, dar şi de persistenţa încăpăţinată în nepriceperea corectă a SA, EL doreşte trezirea noastră doar în bine, şi să-L ştim corect, adevărat, E foarte schimbat de ce-L aproximăm noi în neştire de mii de ani, şi mai abitir de curînd, vîrîndu-I în Lumea LUI cîţi morţi, aşa zişi sfinţi, nişte bieţi obişnuiţi ai lumii trecute, creind bazaconii pe care EL nu le mai vrea a le ignora acuma, ci schimbarea firească.
   Nu doresc Doamne să înregistrăm un nou eşec, ca-n trecutele şi mai recentele vremi cu poporul TĂU, ori mai recentul episod de la noi cu Petrache Lupu, ci să căutăm cumva să ne adaptăm mai mult noi, pentru că nu TE cunoaştem deloc, şi TU să ne-ndrumi înţelegerea TA .Noi trebuie doar să ne-ndreptăm firesc şi aşteptîndu-TE, cu respectul cuvenit doar ŢIE.

Sexul

   Poţi fi apreciat de EL prin felul cum treci prin viaţă şi sub aspect sexual, înfrînat, timorat fiind de o lipsă de curaj, nefiind pornit atît de năvalnic încît greşind faţă de corpul tău, ce-i templul sufletului, ce-I parte din EL, şi astfel printr-o neputinţă, reţinere înnăscută să-L mulţumeşti şi să fii apreciat cumva bine de EL în viitoarele conlucrări cu EL.
   "O biată vietate sexuală pe care nimic n-o poate scoate din condiţia ei"(Sigmund Freud) : "în sexualitate vede garanţia inferiorităţii omului, în veci sortit să nu se poată avînta mai sus", moralitatea, credinţa în ultimă instanţă te obligă să-ţi revii a fi om cu capul pe umeri, şi e altfel, greu dar te iei cu altele mai acătării, şi trece hopul pornirilor spre dezmăţ neînfrînat.
   Slăbiciunea trebuie cumva amăgită, amînată niţel doar nu te conduce ... ci raţiunea, gîndirea, şi de-I mai acorzi şi LUI un strop de îndatorare, recunoştinţă îţi va trece şi revii mulţumit că ai reuşit un bine pentru tine spiritual.
   EL ştie că-n general tinerii nu-L apreciază, şi nu-L respectă, pentru că nu-s educaţi în a-L şti măcar corect, şi de asta se fac atîtea geşeli plătite în anii ce urmează în cursul vieţii, neechilibrate cîndva, totul se plăteşte aici pe pămînt, şi suferi tu şi ai tăi pentru tine, ori tu pentru ei, nimic nu duci dincolo decît iluzii, aşteptări nejustificate, pentru că EL are alte legi în vigoare nu cele care-s aproximate de nedrepţii lumii în cam toate domeniile, chiar şi ale spiritualităţii ne ştiute cum e cerinţa LUI.
   Greşelile admise de EL în general îs cele ce nu se referă la cele cu corpul, îs de neconceput şi cele mai greu plătite în faţa SA, aşa că gîndiţi-vă de multe ori înainte de a-I greşi în acest domeniu al trupului-templu ce vi la încredinţat spre păstrare cît mai curat folosit, fără să-l spurcaţi cumva, cînd treceţi dincolo, îL vrea curat, cum vi la dat, părinţilor şi voi răspunde-ţi, nu scăpaţi, deci atenţie nemărginită.

Azi la radio

   Azi la radio România actualităţi, la emisiunea credinţei, a fost despre necesitatea ţinerii legăturii cu EL, pentru a avea îndeplinite cerinţele vieţii normale în ziua de azi, fără pedepse, absolut de loc zic şi eu de-L respecţi şi nu-I ieşi din cerinţele LUI pe care le simţi cumva foarte bine, EL nu te lasă de izbelişte, cum cred unii.
   Rugîndu-te se specifica acolo, dar nu-i tocmai aşa, EL doreşte în primul rînd să te-ndrepţi din comportamentul nedrept  cel avea-i, să-L ştii corect, să-L respecţi, şi de se poate să-L şi crezi, e ceva deosebit în realizarea ta proiectată în lume, pe urmă rugăminţile de-s primite depinde de mulţi factori nu aşa la întîmplare, pentru că rugători sînt mulţi dar şi din rîndul lor de asemenea sînt şi unii pedepsiţi în continuare.
    Deci sînt nişte paşi de făcut înspre EL, nu aşa hodoronc-tronc, eu mă rog şi gata îmi îndeplinesc astfel ce-I datorez LUI, e mare eroare, şi-s în zadar rugăminţile, după cum am scris mai sus, eu caut să-I mulţumesc întîi, să-L apreciez cum mă pricep în Lumea SA, să-mi recunosc greşelile, şi-mi cer iertare, dar mai bine ar fi să nu-I greşesc absolut de loc.
    Şi numai la urmă şi foarte pe scurt şi concis, amintite în trecere-s repede nevoile mele şi ale apropiaţilor mei, pentru că EL le ştie mai bine şi le anticipează cum nu vă-nchipuiţi, şi nu vrea preştiute texte pe de rost, repetate după alţii, ci ale tale proprii gînduri cum te pricepi, care te reprezintă corect, căzneşte-te niţel e doar pentru Creatorul nostru, nu la oricine, la nimereală, în grabă, cu gîndul-n căruţă, dus cu sorcova, ci gîndindu-te la EL şi la tine în legătură cu EL.
   Sînt şi unele aspecte particulare ce ţi le cere, le vei afla cumva precis, poate lumea nu-i de acord cu ele, pentru că-ţi schimbi comportamentul cumva, nu te sinchisi, ei nu-L respectă şi plătesc şi poate-s invidioşi, nedrepţi şi cîte şi mai cîte, numai EL le ştie, tu poate nu încă.
 

Sinceritatea

    Sinceritatea e bună, şi corectă, binefăcătoare, adevărată, dreaptă numai la cei ce-s morali, înfrînaţi, educaţi adevărat nu de mîntuială, care-s nişte animale în porniri sincere dăunătoare societăţii şi lor însusi, "în morală se cade să nu predomine sinceritatea, ci respectul pentru regula morală"(Nicolae Steinhardt).
    Şi credinţa în general bine înţeleasă însuşită corect, dă dreptul omului să fie sincer în acţiuni, vorbe şi gînduri ce nu-s în pericol de a destabiliza  buna-cuviinţă, întrajutorarea, convieţuirea paşnică în libertate şi democraţie adevărată.

Temerea

    Temeri ce EL le induce în ce-i ce I-au greşit şi nu se îndreaptă cum doreţşte EL, uneori ne paralizează, nu mai gîndim corect, ne subjugă şi vine pedeapsa, care de regulă-i mai mare decît era aşteptată, totul pentru trezire în bine, şi să-L urmăm şi respecta cum vrea.
    Recent în Japonia, autorităţile îşi calculaseră construcţiile pînă la un cutremur de pînă la gr.9, şi a venit de gr. 9 şi i-a ras unde  a fost programat de EL, a fost numai o atenţionare, urmează şi mai şi cred de nu se mobilizează în trezirea faţă de EL, să-L urmeze şi respecte cum doreşte EL, şi numai EL.
    Degeaba se mobilizează numai în reconstrucţiile distruse, şi-n îndreptarea economică, dacă uită de cea spirituală, lucrează cred degeaba, şi-I va scutura şi mai şi...  Normal ar trebui concomitent cu reconstrucţia să-şi vadă şi reconstrucţia părţii deficitare spiritual, şi să muncească mai mult în gînd numai în gînd cîţi mai mulţi preocupaţi de a-L urma şi respecta cum vrea numai EL, să-L caute că EL îi aşteptă cumva.
   EL nu se va lăsa pînă nu va fi respectat în toată lumea cum doreşte EL, au început atenţionările şi cred că vor mai fi, şi de nu-L ştiţi, să vă temeţi că vine pedeapsa pentru trezirea voastră, "pe cei care se tem de o primejdie bănuită îi paşte întotdeauna o altă nenorocire mai mare, neprevăzută"(Konstantinos Kavafis).