4037...Cum sîntem de nărăvași încă.

  Cred că-I greu și LUI cu noi așa de nestatornici în cam tot ce întreprindem. Vrem perfecțiunea și n-o aflăm, ne dorim aflarea LUI, că-I ceva nemaipomenit, spiritual de ne pătruns. O Ceva ce nici nu se lasă știut pe Pămînt între oameni, care-L pot cumva schimba. Mă gîndesc, sîntem tare pe aproape de EL și prin felul nostru poate necorespunzător.
  ÎI sîntem un risc ce nu vrea să și-L asume în întregime, ci să-L împartă și cu noi. Să ne auto-strunim să ne cunoaștem limitele și posibilitățile în tot spectrul uman. La dispoziție conform creației date și-n CER încă în studiu, dapoi noi înșine, singuri. Să ne tot rezolvăm neputințele, neajunsurile, să ne tot oglindim în ceva ce să ne caracterizeze.
  Pe de-a-ntregul învățîndu-ne singuri minte, e cred o utopie deocamdată cum sîntem de nărăvași încă.

3621.Bucurîndu-ne de la început cumsecade

  Beneficii ce se extind periodic și asupra celorlalți din jur, de-s pe fază și nu iau în derîdere dezmeticirea. Aflarea trebuincioasă, atît de rar întîlnită în lumea reală a oamenilor de rînd, ci doar printre chemați. Nu de regulă între religionari, ci cine știe în ce colțuri din lume, unde dorește doar EL. Să mai fie cunoscut în diferite moduri și precăderi ale ființei umane în dezvoltarea ei multilaterală.
  Ne alungat de neputințe în fața LUI și a nostră tot demonstrate, de s-o lecuit o vreme. Și-n căutarea legăturilor necesare conlucrării LUI cu omul, o trecut atîta amar de vreme. În diverse trăiri ce prin lume nu-s încă gata, în nelegiuiri diverse neputințe omenești. În derulare nefirească, că firească ar fi aflarea LUI și cu aceste ocazii lăsate.
  De Divinitate printre noi să ni le rînduim cu cap, bucurîndu-ne de la început cumsecade.

2249.Conlucrarea înspre o desăvîrșire demnă

  Misterul vieții se destramă cînd începi și continui aflarea Sa corectă, îndreptat în lume. Afli ceea ce nedrepții nu pot, o legătură cu EL, apropiată, cît trebuie. Conlucrarea înspre o desăvîrșire cu adevărat demnă și de care avem nevoie noi. Și nu știm fiind înstrăinați de EL și firescul uman, dat încă din facere, dar pierdut.
  Degeaba se căznesc nedrepții LUI și ai noștri, în fel și forme, căutînd netrebnicia. Lor spirituală ce-L ignoră pe Singurul Dumnezeu și plătesc în rînd cu gură-cască ce-i urmează. Le mai rămîne să fie cuminți între oameni, ca s-o mai ducă oarecum. Nu prea mult, că mai bine continuă viața ateii, independenții ce-L caută, fără prea mult curaj.
  Și la unii și alții, viața-i de primejdie, încercați să se îndrepte înspre EL corect. De pot, de nu continuă atenționările diferite și chiar părăsirile și suferințele o vreme. După care de nu-i chip, în nici un fel dezmeticirea în fața SA, o încheie cu viața. Nemulțumiți de-o existență nedreptă LUI, dar nepricepută cît au trăit cam degeaba.

Credinţa 2-

   Da, atunci EL era mai permanent printre oameni creeaţi de EL, era o bucurie cred imensă pentru EL să se poată înţelege cu cei pe care-i creease nu demult tare, şi se adaptau vieţii pe planeta Sa, în condiţii care poate şi EL le experimenta cu omul pe pămînt în natura dată în continuă transformare după legi care nici azi nu le prea ştim, şi plătim pentru că nici nu-L ştim măcar pe EL cum doreşte.
   Oamenii îL simţeau, îL vedeau, intrau în legătură cu EL, şi în primul rînd EL dispunînd de puteri specifice Divinităţii supreme îi influienţa şi chiar direct, cred că atunci existau favoriţi pe care-I apropiase EL mai mult se crease o comuniune de progres în sînul comunităţilor existente atunci.
   Dumnezeu Creatorul îşi dă seama că oamenii îs dificili,  inprevizibili, şi cu multe metehne animalice greu de educat, EL se inplică într-un mic grup influienţîndu-le  gîndirea responzabilizîndu-i pentru EL. Oamenii nu-s toţi la fel de inteligenţi, mulţi cu gura mare-s tare inculţi, şi de altfel majoritatea-s sub mult ce dorea EL.
   Pentru a nu conlucra cu toţi oamenii aceea, legate de unele afinităţi, El înfăptuieşte delimitarea prin limbi a înţelegerilor în sînul societăţilor timpului, de cam atunci EL îşi stabilise un segment de populaţie cu care conlucrînd mai apropiaţi dorea să-i folosească pentru a nu se inplica direct în conducerea lumii umane.
   Cred că de atunci EL dă îndrumări de viaţă familiară, socială, credinţă în EL, influienţe valabile şi azi în lumea oamenilor de pretutindeni. Măsuri coercitive de mai largă ori mică amploare  au fost şi atunci împotriva neascultării oamenilor timpului.
   EL a fost de la început tare preocupat de a-şi găsi intermediari dintre oameni, între EL, Lumea SA şi lumea oamenilor, o populaţie de legătură, un fel de diplomaţi-punţi pentru conducerea umanităţii în ansamblul ei foarte diversă, inprevizibilă, neascultătoare, nedreaptă, vulnerabilă în ultimă insatanţă.
   Cred toate acestea pentru că EL avea şi are şi alte preocupări înalte, de foarte înaltă tehnologie şi spiritualitate neînţelese de noi nici acum după multe mii de ani de cînd îL cam aflasem cumva ; şi nu prea are timp mult pentru conducerea directă a noasrtră, şi nici nu ar fi corect.
   Da, acum şi cu influienţe din partea-I, am aflat tehnic nişte paşi înspre cunoaşerea în domenii ce ne fac competitivi măcar tehnic oarecum, cunoaştem un abc oarecare în raport cu lumea LUI, dar îL nemulţumim tare pentru că spiritual nu-L cunoaştem mai defel, şi-I într-o dilemă, timpul trece şi noi rămînem cam de căruţă spiritual.

Învingătorul

   Odată apucînd pe un drum, chiar şi mai puţin umbat, bătătorit ori chiar pustiu, nu mai poţi da înapoi, fiece o fi, trebuie să te inplici cumva, se-ntîmplă că poţi înpăca mai multe preocupări pe rînd poate-s complementare, de nu trebuie după ce afli ce şi cum e treaba, să horărăşti cumva, "nu poţi şi cu porcu-n coteţ, şi cu slănina-n pod", ori e lae ori balaie.
   Trebuie să te hotărăşti cumva, la calea de urmat, după o evaluare mai aşezată, fără grabă, e posibil şi o tocmeală, unde cîştigi mai mult urmînd acea cale, de calea-i spirituală, şi e-n conflict cu alte preocupări lumeşti, sigur spiritualitatea îţi aduce cîştig mai mare orice ar fi, dar tu hotărăşi singur fără nici un amestec din afară, oricare ar fi, numai pe tine te priveşte, nimai tu vei suferi de greşeşti cumva.
   Sînt unii mai neserioşi ce umblă în neştire pe căi diferite, nehotărîţi în ce au de înfăptuit sincer în viaţă, şi odată vine scadenţa cumva şi-i surprinde nehotărîţi şi buni de plată şi plătesc de nu se văd neserioşii, nehotărîţi, atunci adagiul juridic:"odată ce s-a ales o cale, nu mai există recurs la alta", e indiscutabil.
    Uneori alegerea ta e pur spirituală, ai şi argumente hotărîtoare pentru tine, chiar de alţii nu le admit, şi ai probleme între apropiaţi şi tine, nu contează deloc acele păreri, ori de la cine vin, nici un preţ nu-i prea mare de eşti tu liniştit în sinea ta sinceră, convins că ai numai de cîştigat, şi nu pierzi nimic esenţial din convingerile tale fundamentale, corecte, drepte, adevărate, la urmă vin şi cele materiale .
   Se-ntîmplă să ai pierderi materiale, pedepse, etc., toate le vei recăpăta prin credinţă de eşti adevărat, şi vei fi alt om, curat, un învingător, prin îndreptare.
 

ÎL vom şti

   De vrei ceva, ce nu ai căderea, priceperea, dăruirea înăscută, dar totuşi doreşti cumva fiind complet poate nepriceput, dar atras de necunoscut, poate din curiozitate, ca şi mine cînd EL mi-a dat credinţa SA, şi de atunci tot învăţ cumva, pentru că mă îndrumă şi nu mă părăseşte  mai deloc.
   Încă nu-s capabil să-mi ţin echilibrul credinţei în lumea asta nedreaptă, echilibrul în EL, fără EL în preajmă, îs prea nepriceput încă, trebuie să mă formez cam cum vrea EL, şi nici nu ştiu încă cum e să fiu un credincios în EL.
   Am totul de învăţat, totul e confuz încă pentru mine, de la A la Z, nimeni nu-L ştie complet ci pe fragmaentele unui puzzle Universal, în care toţi zic că se pricep, de loc însă nu ştiu nimic corect, drept, adevărat, ci cam cei mai pricepuţi deţin cel mult o copie-fragment din fragmentata şi mult falsificata imagine a SA în lumea nedreptă a oamenilor.
   Nimeni nu L-a văzut vreodată, toţi îL intrepretează, cum îi taie capul, de obicei în favoarea lor nedreaptă, mai mult au imaginat personaje "divinizate" ce nu aparţin Lumii LUI, ca nişte păpuşi ce le manevrează abil pentru a se apăra de adevărurile LUI ce nu le cunosc deloc, dar se dau rotunzi nevoie mare, pe interese străine de EL.
   Nu-i va mai răbda mult, vine odată, să-L ştim adevărat, şi va face ce trebuie făcut pentru îndreptarea lumii acesteea ce-I a LUI, creaţia Sa.