Învingătorul

   Odată apucînd pe un drum, chiar şi mai puţin umbat, bătătorit ori chiar pustiu, nu mai poţi da înapoi, fiece o fi, trebuie să te inplici cumva, se-ntîmplă că poţi înpăca mai multe preocupări pe rînd poate-s complementare, de nu trebuie după ce afli ce şi cum e treaba, să horărăşti cumva, "nu poţi şi cu porcu-n coteţ, şi cu slănina-n pod", ori e lae ori balaie.
   Trebuie să te hotărăşti cumva, la calea de urmat, după o evaluare mai aşezată, fără grabă, e posibil şi o tocmeală, unde cîştigi mai mult urmînd acea cale, de calea-i spirituală, şi e-n conflict cu alte preocupări lumeşti, sigur spiritualitatea îţi aduce cîştig mai mare orice ar fi, dar tu hotărăşi singur fără nici un amestec din afară, oricare ar fi, numai pe tine te priveşte, nimai tu vei suferi de greşeşti cumva.
   Sînt unii mai neserioşi ce umblă în neştire pe căi diferite, nehotărîţi în ce au de înfăptuit sincer în viaţă, şi odată vine scadenţa cumva şi-i surprinde nehotărîţi şi buni de plată şi plătesc de nu se văd neserioşii, nehotărîţi, atunci adagiul juridic:"odată ce s-a ales o cale, nu mai există recurs la alta", e indiscutabil.
    Uneori alegerea ta e pur spirituală, ai şi argumente hotărîtoare pentru tine, chiar de alţii nu le admit, şi ai probleme între apropiaţi şi tine, nu contează deloc acele păreri, ori de la cine vin, nici un preţ nu-i prea mare de eşti tu liniştit în sinea ta sinceră, convins că ai numai de cîştigat, şi nu pierzi nimic esenţial din convingerile tale fundamentale, corecte, drepte, adevărate, la urmă vin şi cele materiale .
   Se-ntîmplă să ai pierderi materiale, pedepse, etc., toate le vei recăpăta prin credinţă de eşti adevărat, şi vei fi alt om, curat, un învingător, prin îndreptare.
 

Ori ori

   Lupta între bine şi rău e şi la nivelul fiecărui individ, ce se consideră cît decît moralizat, înfrînat, normalizat măcar prin educaţia celor 6-8 ani de acasă, depinde de familia fiecăruia, cît de cît preocupată de moralitate în general.
   Pentru că de nu eşti moral măcar puţin, nu ştii ce e lupta dintre binele şi răul din tine, şi eşti antrenat în porniri animalice, ce nu ştii şi nu ai idee că-s rele, negative, urîte şi le cultivi ne ştiind ce-i binele, frumosul, adevărul, altruismul, cumsecădenia, bunul sinţ, moralitatea, înfrînarea, îndreptarea.
   Şi-i crezi pe cei ce-s buni, morali, credincioşi, adevăraţi, cumsecade, că-s proşti, fraieri, în schimb voi şmecherii, vă credeţi daţi naibii, deştepţi nevoie mare, descurcăreţi, nu ştiţi că EL nici nu se uită la voi, şi se mai foloseşte de voi pentru ai pedepsi în vederea trezirii pe cei ce nu-s încă pierduţi de tot.
   Bineînţeles că voi nu aveţi nici un viitor, EL ştie cînd să vă pedepsească, odată şi gata, dispăreţi fără urmă corectă, ci ca nulităţi hîde .
   În cei educaţi cît de cît şi cu familie morală, normală, mai simplă, încă nestrîmbată, e posibil o mai corectă luptă dintre bine şi rău în sinele fiecăruia, cu un imbold adevărat cu sorţi de izbîndă în îndreptare, ştiindu-L că te poate pedepsi pe tine şi ai tăi, adică te ţine din scurt cumva.
   Dar cei ce au de toate şi duc lipsă de bun simţ, morală, sînt pierduţi, doar dacă EL printr-o atenţionare  îi scutură zdravăn şi ei se trezesc cumva căutînd îndreptarea, în sinele lor binele ieşind învigător în faţa rălui, urîtului cei robise .
    E bine să lupţi în mediul tău cu tot ce e rău, urît, nedrept în tine şi-n lumea ta, pentru a te realiza complet, şi a-L afla cunva; e foarte uşor să eviţi lupta refugiindu-te de lume, dar EL acolo unde te afli te-a pus să exişti trăindu-ţi viaţa ta şi a lor tăi căutîndu-L neîncetat, îndreptîndu-te cu ai tăi, cum poţi mai bine,şi numai în bine.

Intimitatea de N. Steinhardt

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.
Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori… Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.
Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor… Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării.
Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna
ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre..”
“Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de mila, orice lipsă de inţelegere, bunavoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart… este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, injurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul.
Acum ştiu, am aflat şi eu...

Apasă aici pentru a renunța.