Intimitatea de N. Steinhardt

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.
Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori… Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.
Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor… Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării.
Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna
ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre..”
“Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de mila, orice lipsă de inţelegere, bunavoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart… este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, injurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul.
Acum ştiu, am aflat şi eu...

Apasă aici pentru a renunța.

 

Suferim din necunoaşterea TA şi vrem să ne-mpăcăm Doamne !

   Se poate din viaţă să învăţăm multe, să ne considerăm atotşiutorii uneori, dar suferinţa nu o putem şti niciodată, ea e totdeauna nouă.
   Considerăm că nu mai putem fi luaţi prin surprindere de nimic, că le ştim pe toate, că nu ne mai surprinde nimic, dar suferinţa e veşnic surprinzătoare, oricînd proaspătă, nestatornică la infinit.
   De asta e , şi EL ştie cu asta ne are la mînă permanent, nu-i putem face faţă prin firea noastră firavă în faţa suferinţei, şi oricine are punctul slab al suferinţei, chiar şi cei mai neînfricaţi.
   Uităm  că-I datorăm credinţă, întîi ca să nu suferim pedepsindu-ne, şi loviţi fiind de EL, ne urăm neîncetat : sănătate, nu credinţă, şi ne costă sănătatea, această nepăsare faţă de EL, necunoaşere absoluţă a LUI.
   Interesant, evreii, de altfel isteţi, dar nu numai ei ci toţi la hurtă, au dezvoltat un întreg arsenal medicamentos, un uriaş evantai de tratamente şi sofisticate amenajări care toate să combată suferinţa, de mii de ani, şi toţi greşesc.
   Aşa de neştiutori, în loc să-L ştie, creadă, respecte, şi tot cortegiu datoriilor către EL, mai bine nedrepţi în faţa LUI, şi suferinzi în continuă luptă cu pedepsele SALE.
   Dacă ar fi numai asta boala lumii ar fi uşoară, dar pustiitoarele războaie, dezastrele naturale, calamităţile toate şi cîte şi mai cîte pedepse îndurate de omenirea LUI, pentru că nu-L ştiu bine, ci deloc, constat acum.
   Nu e normal şi e timpul să vă treziţi, "adormiţilor" din toată lumea şi urmaţi-L necondiţionat pentru a scăpa de a mai fi pedepsiţi să suferiţi.
   E greu e uşor, nu aveţi încotro, asta-i calea de urmat spre EL, să-L respectaţi cum vrea EL, nu ştiu cum e de făcut acest atît de necesar pas spre EL, şi cred şi EL cumva spre voi lume.
   Trebuie Doamne, găsită o soluţie de împăcare o dată pentru totdeauna , a lumii oamenilor cu lumea TA .Te rog Doamne fă ceva ca-n cazul meu, poate mai altfel cumva, sigur TU ştii cum şi cînd .
    Cred Doamne că decît să ne pedepseşti acum cum se aude, mai bine arată-ne faţa TA bună, şi astfel să  cunoaştem şi noi lumea TA, poate fi ceva nemaipomenit, dar cred foarte necesar cît de curînd Doamne, cînd doreşti TU.
     Am să rog cîţi mai mulţi oameni să semneze aici în josul acestei postări pentru împăcarea cu TINE, şi recunoaşterea TA. Vă rog : oriunde pe net. cu gîndul la TINE !