Să fim hotărîți cînd întreprindem ceva demni și omenește corect. Pentru ca ceea ce faci să nu poată fi întors, că lumescul e derutant de nedrept omului. Și punerile la cale-s nedrepte și greu de pornit, așa că fii tu cum trebuie cît mai poți. Orientîndu-te să faci vara sanie și căruță iarna, de-i nevoie, ca să cîștigi timp și spațiu de viețuire demnă. Cît mai cum trebuie ca să fii tu însuți.
Aici e aici și facem ce putem, mai mult ori mai puțin înspre îndreptarea ce-o cere CER-ul. Și ni se sugerează de nedreptate că odată plecînd, nu-ți mai rămîne putere și îndreptarea-i doar pentru vii. Nu, e suficientă și dincolo, potențial de știi să fi mai competitiv ca ici. Și cei rămași aici și-și aduc bine aminte de tine, te susțin într-o oarecare măsură.
Nu că despre morți doar de bine, fiind tentat să coci la minciuni ce ție rău îți face și lor acolo la fel. Mai bine tacă-vă gura, de nu știți adevărurile acelora duși! Că acolo adevărul, plăcut ori nu pe Pămînt, doar contează, nu-i putem prosti pe ce-I de SUS, niciodată.
ÎI sîntem un risc ce nu vrea să și-L asume în întregime, ci să-L împartă și cu noi. Să ne auto-strunim să ne cunoaștem limitele și posibilitățile în tot spectrul uman. La dispoziție conform creației date și-n CER încă în studiu, dapoi noi înșine, singuri. Să ne tot rezolvăm neputințele, neajunsurile, să ne tot oglindim în ceva ce să ne caracterizeze.