3256..Ne domină și distruge oricînd, fără tocmeală, de sîntem la cheremul lor fără inimă, ci cu minte negativă

  Părăsirea ne oferă tot felul de necazuri, de la cele mai simple atenționări. Aproape de ne băgat în seamă, dar tot neplăceri sînt, mergînd pînă la drastice și de ne închipuit. Neajunsuri, disperate suferințe, îndelungată neputință de a mai fi om normal. Și chiar moartea prematură, neașteptată, cînd încă-ți făceai planuri de trai neneacă, pe socoteala LUI.
  Și nu-ți merge, te înfunzi singur, te îneci la mal, nu-ți știi lungul nasului omule în fața SA. Ca și-ntre oameni de omenie, ce trebuie să fim, nu alte nedorite înființări nedrepte umanității. Să știm că toate stihiile naturii și ale forțelor potrivnice vieții, ce ni-s superioare. Ne domină și distruge oricînd, fără mare tocmeală, de sîntem la cheremul lor fără inimă, ci cu minte sofisticat negativă.
  Existente anumea să ne vedem de calea dorită SUS și nu de altele ce ne vin pe chelie. Că așa vor mușchii tăi, plătești și încă nu singur nenică, ci cu întreg neamul tău nedrept și fără EL, pînă nu mai ești.

3251.Ceilalți nu-s avizați, ci încurcați, cine știe de bine ori rău, dumirirea-i în vedere

  Modești apreciem lecțiile de modestie, semețirea-i fudulă prostie, de știm. Nu durerea, ce-i aspră de tot afundare, pedepsire, părăsire în așa secetă de îndreptări. Încrezuți să nu devenim peste noapte, ci fermi, clari și la fel cum ne știm și ne știu. Potoliți și-nțelegători de cît mai multe, e greu și de ne înțeles, de ce poți, poate nu se vede cît ți-e de greu.
  Om ești și încercare-i, nici nu știi despre ce-i vorba, pînă la urmă, nu? Te simți luat cu tot cu fulgi. Derutați de îndemnuri ce te domină, trăim în altă vreme, o vreme de pomină și ducere de nas. Ceilalți nu-s avizați, ci încurcați, cine știe dacă de bine ori rău, dumirirea-i în vedere. Voind morala, ordinea, dreptatea ne mințită, chiar respectabilitatea demnă, ne fandosită.
  Nedreptate-i de zguduit, scaunele țeapene de dezechilibrat puțintel de dezmeticire pline. Româna adevărată de reînscăunat, oriunde-i de ea nevoie și uitat prostirea de ultimă oră. Orbii să vadă și surzii să audă din nou, fericiți-i.

2588.O boare sinistră și anunțată de grea încercare

  Ni se pregătesc părăsiri uneori, prea nedrepți în fața SA, le aflăm, le simțim. Ca o boare sinistră și ne îngheață inimile, dar și în așa anunțată perioadă de grea încercare. Nu ne dezmeticim defel, ci ne facem de cap în avans și plătim groaznic, de nu ne mai regăsim. Noi parcă nu sîntem noi ci umbre hîde, unde moartea e la ea acasă.
  Și plebea să priceapă menirea în societate, în familie, în viață, nu oricum. Ci dătătoare de speranțe de mai bine și mai acătării între oameni, cu EL alăturea mai mereu. Cu inovația am cam întrecut măsura suportată de EL și noi, suportînd și noi. Ce nu era de suportat, am avut de tras consecințele nedreptății noastre în fața SA și a lumii.
  Retrăirea unui trecut cu EL mai altfel, reînnoit, refăcut după noi azi și EL Acolo. Reîmprospătat, reintensificat, nemaiștiut, ci aflat acuma cum trebuie, EL deja informîndu-ne.

2424.E în rînd cu lumea, da cu lumea nedreaptă LUI

  Că unii fac rele și urîte fapte, nedrepții nici nu-și dau seama că-I greșesc. Și cînd intră la rînd cu părăsirea și necazurile se consideră normali. Că ceea ce li se întîmplă e în rînd cu lumea, da cu lumea nedreaptă LUI și nouă. Că oamenii, cam puțini azi, cum trebuie în fața SA și între oameni, sigur nu pățesc nimica. Nu li se clintește nici un fir de păr din cap, că-s cum dorește EL să fim noi.
  Va mai trece vreme pînă se va înțelege că avem probleme cu EL. Trecem prin cîte necazuri noi și familia noastră, doar pentru că-I încălcăm cererile date nouă. De comportare adevărată între oameni și să-L știm bine, cît putem acuma în lume. Nu încă să fim fudui că-I întoarcem spatele Singurului Dumnezeu din CER, că mai abitir plătim.
  Din contra sînt oameni așa de devotați cauzei SALE și binelui între oameni. Că și consimt să lupte și EL li-i alăturea, cu nevoile altora, fără frică și rușine, cu demnitate. Dar cel mai bine e să fim noi conștienți că trebuie să ne îmbunătățim și SUS și jos singuri, ca să nu mai suferim.

1715.De nu-I greșim adresa după închipuiri, ni-i bine

   EL caută multe feluri de a ne influiența, să nu-I mai greșim întruna. Ne dă teama de părăsire și cu urmări nedorite și frica de moarte. Deci ne înspăimîntă doar ne vom îndrepta. Conștienți de cerințele SALE, căutăm să ne îndreptăm în bine și să-L știm. Nu sîntem sfinți nici prunci naivi și puri în fața SA, dar totuși avem dreptatea cu caznă obținută. Și de nu-I greșim adresa SA, după închipuiti deșarte, ni-i bine.
   Cînd avem dreptate și deținem un adevăr să nu ne oprim a-l face cunoscut. Ci să ne îndeplinim ce avem de zis, cum trebuie, că-I greșim de nu ne achităm de datorie. Că nedreptatea nu interzice adevărul în general ci doar cel ce-L privește. Și iar face rău acelei tiranii, de L-ar ști mulțimea netrucat de nedreapta lume.
   Unora li se pare viața o mizerie și condiția de om, că-s nedrepți, imorali și înrăiți. Se simt părăsiți și-n suferințe, desnădăjduiți mereu. Toate acestea doar să ne revenim la a-L ști și îndreptați să fim și ni se suspendă necazurile. Și-n timp să-I mulțumim și să căutăm a ne comporta cum trebuie în fața SA și a lumii.
   Că nu coborîm din maimuțe, ci din vița SA, creindu-ne în vîrful piramidei vieții pe Pămînt. Că nu pricepem asta, din necunoașterea adevărului încă dosit în lume. Condiția e să nu ne închipuim minciuni ce-L supără ci să căutăm să rezolvăm corecți să fim. Cu entuziasm și bucuria vieții s-o trăim, rezonînd cu universul SĂU.
   Ne plictisiți ci implicați în diverse preocupări demne și cu bun-simț. Și să nu ne lăsăm pînă nu-L aflăm cum trebuie, pe urmă să ne moralizăm doar înspre bine. Și altă viață vom afla noi și ai noștri.
 

1606.EL contează nu pe neputincioși și nedrepți

   Se zice că nu putem fi curați în existența dată, că orice am face tot greșim. Și ne merităm soarte, adică părăsirea și pedepsele, suferințele și chiar scurtarea vieții. Îndreptarea deci nu-i luată în calcul, toți o apă și-un pămînt, la hurtă în greșeală continuă. Nu-i așa și EL ne-o cerut nu de florile mărului îndreptarea și facerea doar a binelui.
   De nu se putea și eram pironiți în neputință continuă, dar nu-i așa de se vrea. Și EL pe asta contează, nu pe neputincioși și nedrepți înrăiți, ce nu vor să se corecteze. Și nici nu-L știu și-s mai continuu părăsiți în suferințe, desnădejde și dispariție repede.
  Consider că de nu sîntem îndreptați și cu știința SA, sîntem la cheremul unor influiențe străine Pămîntului. Ce ne poartă după bunul lor plac și greșim și mai tare în fața SA. Că nu mai sîntem noi înșine ci cunoaștem și mai teribile greșeli în fața SA. Din rău în mai rău, de nu ne vedem de calea Sa, ce ne-o arătat-o.
   Nedrepți fiind îi caracterizează ciudățeniile, lenea, lașitatea, instinctualitatea, superstiții și îngînfare, ambiții incorecte, etc. Și unii ce-s și buni și răi la extreme și care-și recunosc damblalele, un amestec ce-i rar între oameni. Și să nu care cumva, să ne aventurăm să învingem răul prin alt rău, că-i de prisos. Ci doar reparînd prin binele înfăptuit mereu și ne cedînd defel
   Știința caută să obținem perfecțiuni în cunoașterea unei vieți fără prea mari griji. Să ne sfințim ne fiind corecți și îndreptați, ceea ce nu se va putea în veci. Moralizarea și facerea binelui, cunoscîndu-L corect e mai ceva ca tot ce cunoaștem. Și de fapt nu cunoaștem nimica, fără EL sîntem nimeni și orbi și celelalte sințuri și întreaga ființă.
   A că îL căutăm și-L mulțumim cum dorește prin îndreptarea cerută. Concomitent cu cunoașterea dezlegată nouă, e altă treabă, doar să fim pe fază și pregătiți pentru orice. Toate-s cu voia SA de știm cum trebuie să fim altfel e aiurea și în zadar.