3103.Dorește respectîndu-I deciziile, conlucrînd la ceea ce vrea, vom afla

  Teama ca primă soluție și ultimă în caz că nu-L știm defel corespunzător. Ne-o fost inoculată de cînd ne-o adus pe Pămînt să-l cunoaștem, conlucra și să ne înălțăm spre EL. Și cunoașterea necesară saltului ce încă nu-i posibil spiritual și tehnic înalt corect și demn. De oameni cumsecade, știindu-L corespunzător unor cerințe ce-s doar SUS știute clar și ferm.
  Știu că-n univers EL, spiritul conduce totul din care și noi omenirea sîntem. Parte componentă ce-L susținem în demersul SĂU, de vrem ori nu, inconștienți încă de foarte multe. Și extinderea universului și viața oriunde se poate coaliza cu programa CER-ului. Natura de oriunde-i înfiripată în condiții ce încă nu le știm posibile, nu merităm încă.
  Gîndirea SA în raport cu noi nu se compară, nu ne consideră demni de EL oricine am fi. De pe Pămînt, mai bine cu credință nețărmurită în EL, știindu-L cumsecade după EL. Dorește, respectîndu-I deciziile, conlucrînd la ceea ce vrea, vom afla.

1715.De nu-I greșim adresa după închipuiri, ni-i bine

   EL caută multe feluri de a ne influiența, să nu-I mai greșim întruna. Ne dă teama de părăsire și cu urmări nedorite și frica de moarte. Deci ne înspăimîntă doar ne vom îndrepta. Conștienți de cerințele SALE, căutăm să ne îndreptăm în bine și să-L știm. Nu sîntem sfinți nici prunci naivi și puri în fața SA, dar totuși avem dreptatea cu caznă obținută. Și de nu-I greșim adresa SA, după închipuiti deșarte, ni-i bine.
   Cînd avem dreptate și deținem un adevăr să nu ne oprim a-l face cunoscut. Ci să ne îndeplinim ce avem de zis, cum trebuie, că-I greșim de nu ne achităm de datorie. Că nedreptatea nu interzice adevărul în general ci doar cel ce-L privește. Și iar face rău acelei tiranii, de L-ar ști mulțimea netrucat de nedreapta lume.
   Unora li se pare viața o mizerie și condiția de om, că-s nedrepți, imorali și înrăiți. Se simt părăsiți și-n suferințe, desnădăjduiți mereu. Toate acestea doar să ne revenim la a-L ști și îndreptați să fim și ni se suspendă necazurile. Și-n timp să-I mulțumim și să căutăm a ne comporta cum trebuie în fața SA și a lumii.
   Că nu coborîm din maimuțe, ci din vița SA, creindu-ne în vîrful piramidei vieții pe Pămînt. Că nu pricepem asta, din necunoașterea adevărului încă dosit în lume. Condiția e să nu ne închipuim minciuni ce-L supără ci să căutăm să rezolvăm corecți să fim. Cu entuziasm și bucuria vieții s-o trăim, rezonînd cu universul SĂU.
   Ne plictisiți ci implicați în diverse preocupări demne și cu bun-simț. Și să nu ne lăsăm pînă nu-L aflăm cum trebuie, pe urmă să ne moralizăm doar înspre bine. Și altă viață vom afla noi și ai noștri.
 

1413.Totul ce-L formăm

   Teama ni-i dată molipsitoare între nedrepţi, accentuîndu-ne disconfortul vieţii calvar, de nu-L ascultăm. Şi nu-L ascutăm de mult tare, nedrepţi, imorali şi cu rele şi urîte fapte şi vorbe-n faţă şi spate. Cum să nu ne părăsească şi tot de nevoi să nu avem parte şi de viaţă scurtă şi neîmplinită. Nici credinţă în EL nu mai aveţi, ci-n religii ascunse LUI, ce nu-L reprezintă. Înlocuindu-L cu nedrepte închipuiri deşarte, ce vă îndepărtează de EL.
   Ochii oglinda trupului, gîndului şi spiritului tău, în faţa lumii şi aşa să rămîie descoperiţi, înfrîngînd nedreptatea. Puritate-i irezistibilă şi de păstrat aşa cît veţi exista, curaţi, moralizaţi şi atei de nu vă-ncumetaţi a-L afla. Cum E EL cu adevărat, simplu, şinceri în faţa SA şi-I necesar nouă.
  Ni-L închipuim în CER, SUS în ceva nedefinit pentru noi, inconştienţii SĂI, craţia SA de pe Pămîntul SĂU. Nu-L putem localiza, primim veşti că-I pretindeni şi nicăieri nu-L ştie nimeni. Aşa-I de bine mascat şi cine ştie cum transformat în ceva imaterial, ori pur şi simplu invizibil privirilor noastre. Ce percep o anumită frecvenţă între parametri cunoscuţi, ce ni-i specifică nouă şi mediului înconjurător şi restul e neant şi nu e.
   Şi nu numai EL ci şi imensa Lume a SA ce ne înconjoară cu interesul colaboratorilor şi creatorilor de oameni vii în dezvoltare spre ceva ce încă nu ştim. Programul nostru nu-i finalizat şi rămas într-o dezvoltare la întîmplare, ci încă vom evolua. Cunoştinţe ne vom mai însuşi cît să ne cuprindă puterea noastră de gîndire, ce încă la cei mai deosebiţi nu trece de cîteva procente acolo folosite. Şi odată cu gîndirea şi altele încă necunoscute însuşiri ne vom decoperi, acum latente, în conservare, cîte?
   Ne-am ocupat timpul cu nimicuri şi altele evoluînd, pe nesimţite într-o direcţie, ce e greşită. Şi El ne doreşte îndreptarea, moralizarea şi să-L conştientizăm corect, cum E, cît mai bine. Şi-n timp ne vom edifica cît ne va cuprinde nevoile de adaptare la ceea ce trebuie să ajungem a fi. Cu timpul ne vom cunoaşte şi pe noi înşine mai cu curaj intim şi în profunzimea fiinţei încă necunoscută. Nici energetic şi spiritual încă nici de cum, ci aproximată în linii foarte generale şi imprecise. Cunoscîndu-ne pe noi, vom începe a cunoaşte  şi din Totul ce-L formăm.