4018...Fără acordul SĂU!

  Nici voi copii copți la minte, de vă dați seama de neconcordanțe cu morala binelui. Cu dreptatea și cu cele a le LUI în dreptul nostru, ajungeți la pace cu ai voștri părinți. La un pahar de vorbă demnă, corectă reglați în termeni clari și fermi disputa în fața SA. Cerîndu-I îngăduință și îndrumare și-o veți afla dar să fiți cum trebuie în lume și-n fața LUI.
  Nu-i lucru de șagă să știți, costurile îs incalculabile de nu deschideți ochii minții. Și vă avîntați cu ochii închiși în cîte nelegiuiri, că EL E Atotștiutorul și ne urmărește. Să fim cum trebuie cît trăim, nu anapoda, ci-n concordanță cu binele, dreptatea, morala și legea SA. Dreptatea Divină n-o știm defel, dar cea terestră după EL s-o aplicăm corect, cît se știe, că se știe, să se știe!
  Nu vă-ncumetați a-i pune la punct pe părinți, chiar de vă par nedrepți, fără acordul SĂU!

3813...Reușita ni-i asigurată în viață

  E o constatare netrebnică ce ne încurcă uneori, făptuirea binelui e o treabă grea. Primejdioasă adeseori rîscînd amenințări și chiar de moarte, de nu știm a fi atenți. Și cu EL lîngă noi, ne ieșindu-I din calea SA îndreptați cumsecade, că-i altceva. Astfel demonstrîndu-ne statornicia ne formală ce ne menține oameni între oameni, nu oricum, ci cum trebuie mereu.
  Chiar de-i și degeaba de foarte multe ori, binele nu-i de abandonat vreodată. Și de adoptat răul și urîtul, că-i bai foarte mare și oricînd părăsiți putem rata și viața. Uitarea să se aștearnă peste răutăți și urîțeniile ce ne tot înconjoară, ne luate-n seamă defel niciodată. Cît vom exista pe Pămînt și de ne aliniem și cum trebuie sub EL, reușita ni-i asigurată în viață.
  Însuflețiți nu de meschine îndoielnice treburi, ci de Adevărul SĂU între noi buni.

3523...De nu avem parte de ceea ce ni-i datul și nu oricum

  Avem unii însușiri demne de oameni adevărați, să le căutăm a folosi cum trebuie. În slujba binelui nostru al tuturor, știindu-L cumsecade, ca să ne fie bine și nouă. Atunci și-n continuare ne renunțînd niciodată a ne preocupa de o fire educată cum trebuie. Morală în primul rînd, omenoasă, dreaptă cît mai acătării, om cu adevărat, nu-i ușor dar se poate.
  De ni-i asta-n gînd cu precădere, știind și reversul, simțit și dovedindu-se de ne dorit vreodată. Fără EL în gînd mereu și respectîndu-I cerințele date nouă mai demult, e irosire iar de viață. Degeaba ne naștem și creștem mari și neputincioși într-ale omeniei date de cînd sîntem pe Pămînt. Diferiți fiecare din noi, dar să ne căutăm, simțind deosebirea flagrantă între bine și rău.
  De nu mai bine nu ne mai naștem, de nu avem parte de ceea ce ni-i datul și nu oricum.

2934.Simțindu-ne în largul nostru cu bunătate între noi cu EL

  Nedreptatea cu diversele ei înșelătoare porniri, se recepționează denaturat și diferit. De omenirea în așa declin moral și al binelui făcut și vorbit în concordanță cu EL. Nu-i chiar greu, dar e nevoie de voință și să-L vrei să te ajute, atent bucurîndu-te. De viață, cum e ea convenită cu timpul, aflînd-o și-i ești dator pe mai departe. Să-ți îndeplinești menirea care de regulă nu-i pricepută, ratîndu-ne.
  Și EL dezamăgit ne mai încearcă ici și colo, în concordanță cu multe ce ne privesc. Dar lipsind legătura firească, veriga cu Lume LUI și lumea noastră obișnuită. Clară, neprefăcută, corectă, demnă, adevărată în formarea ce ne trebuie și nu știm. O tot dăm pe alăturea și pe EL îI nemulțumit că nu-L pricepem cam defel. De o grămadă de vreme, cu toate încercările CER-ului înspre noi cu bine și mai puțin, uneori.
  Și noi înstrăinați de calea SA, pe coclaurile încercărilor determinate de ne învoiri. Cu firescul aflării LUI, corecte și îmbunătățirii omenești adevărate cum trebuie. Simțindu-ne în largul nostru al firii simple, sincere de bunătate și respect între noi și cu EL mereu, cum putem mai bine.

2930.De cca. un milion de ani tot pe Pămînt, știm?

  Că vor mai fi discrepanțe între generații, fiecare cu a lui pricepere și urmare. EL dorind apropierea dintre toți pe un tărîm al binelui, înțelegerii și despre EL cît mai corect. O vom mai lungi ne conlucrarea cum dorește EL, asta ni-i vrerea o vreme. Că-i la modă femeia băgată în seamă tare, treburi de modă veche în așa lumesc.
  Și noi ca animalele, cum altfel trăind atîta printre ele mai mult decît ne dorim civilizarea. Deci de cca. un milion de ani am început aventura învățării omului să devenim. În destule perioade foarte vitrege și la cheremul multor apucături sălbatice. Mă gîndesc din greșeli or fi apărut și maimuțe înrudite cu cîți indivizi ori individe.
  În timp complăcîndu-se ca-n natura acelor vremi de începuturi aprige și fără nici o altă însușire decît libera conviețuire în mediu. Agresivitatea, egoismul și bunul plac al naturalei comportări între animalele vremurilor acelea învechite.

2695.Astfel fiind împliniți și prin alții cu bucurie

  Făurim de dragul nostru, pentru plăcerea creației binelui, utilului și frumosului. Din noi și-l putem pune la dispoziție altora, astfel fiind împlinit și prin alții ce se bucură de înfăptuirea deciziei întru totul a noastră. Ceea ce-i cu adevărat benefică realizării în sine, desăvîrșită prin proprie inspirație. Cu muncă asiduă, cum ne-am dorit, ne influențați, ci doar dorința de afirmare curată.
  Să nu ne închipuim pizma în felul nostru de a fi, ce ne înstrăinează de noi înșine. Nici nu ne dăm seama, de răul ce ni-l facem, pe ne gîndite, ci să fim conștienți. De rău și urît, ferindu-ne continuu cu voință de a nu ne schimba, ci a rămîne demni de numele de om. Făurit de EL pe Pămînt, cu un scop ce încă noi nu-l întrezărim, fiind încă departe de ce ne cere EL.
  Nu numai să-L știm bine Cine E,  Singurul Dumnezeu din CER, dar să ne îmbunătățim. Comportamentul între noi ca oameni adevărați, binevoitori, cuviincioși.

1606.EL contează nu pe neputincioși și nedrepți

   Se zice că nu putem fi curați în existența dată, că orice am face tot greșim. Și ne merităm soarte, adică părăsirea și pedepsele, suferințele și chiar scurtarea vieții. Îndreptarea deci nu-i luată în calcul, toți o apă și-un pămînt, la hurtă în greșeală continuă. Nu-i așa și EL ne-o cerut nu de florile mărului îndreptarea și facerea doar a binelui.
   De nu se putea și eram pironiți în neputință continuă, dar nu-i așa de se vrea. Și EL pe asta contează, nu pe neputincioși și nedrepți înrăiți, ce nu vor să se corecteze. Și nici nu-L știu și-s mai continuu părăsiți în suferințe, desnădejde și dispariție repede.
  Consider că de nu sîntem îndreptați și cu știința SA, sîntem la cheremul unor influiențe străine Pămîntului. Ce ne poartă după bunul lor plac și greșim și mai tare în fața SA. Că nu mai sîntem noi înșine ci cunoaștem și mai teribile greșeli în fața SA. Din rău în mai rău, de nu ne vedem de calea Sa, ce ne-o arătat-o.
   Nedrepți fiind îi caracterizează ciudățeniile, lenea, lașitatea, instinctualitatea, superstiții și îngînfare, ambiții incorecte, etc. Și unii ce-s și buni și răi la extreme și care-și recunosc damblalele, un amestec ce-i rar între oameni. Și să nu care cumva, să ne aventurăm să învingem răul prin alt rău, că-i de prisos. Ci doar reparînd prin binele înfăptuit mereu și ne cedînd defel
   Știința caută să obținem perfecțiuni în cunoașterea unei vieți fără prea mari griji. Să ne sfințim ne fiind corecți și îndreptați, ceea ce nu se va putea în veci. Moralizarea și facerea binelui, cunoscîndu-L corect e mai ceva ca tot ce cunoaștem. Și de fapt nu cunoaștem nimica, fără EL sîntem nimeni și orbi și celelalte sințuri și întreaga ființă.
   A că îL căutăm și-L mulțumim cum dorește prin îndreptarea cerută. Concomitent cu cunoașterea dezlegată nouă, e altă treabă, doar să fim pe fază și pregătiți pentru orice. Toate-s cu voia SA de știm cum trebuie să fim altfel e aiurea și în zadar.

1504.Tolerant cu nedreptatea

   Fiecare avem o parte inferioară în noi, societatea aceea care învinge inerţia nedreaptă şi împinge pe fiecare să se îndrepte. Şi nu autoadmiraţia mulţimilor, ce-s cum sînt, controlabile prin idealuri înalte, ori te tîrîie în noroi. Şi noi de nu-i societatea capabilă de îndreptare, noi înşine ne putem lua la trîntă cu nemernicia din noi şi de oriunde. Cu noi e cea mai agresivă confuntare, dezechilibrată-n dauna binelui şi-n priinţă răului şi urîtului.
   Printr-o hotărîre drastică, fermă şi clară ţinîndu-ne de ea cu curaj, se poate îndreptarea. Nu deodată ci-n timp cu multă răbdare şi tenacitate, să-ţi repeţi că nu te dai şi progresezi cum poţi dar nu te laşi. Şi totul e aiurea de fire slabă eşti şi îndărătnică cît vrei, de nu-I de partea ta sprijinindu-te, poţi cădea îndărăt. Şi EL şi tu e un cuplu pe un front comun îndreptării tale, ascultător să fii şi interesat în bine şi util schimbării. Că şi aşa-i destul de dificil, de nu eşti cum trebuie, rateul te va domina şi viaţa-ţi va reveni cenuşie şi rea.
    În existenţă de societatea-i corectă civilizată, asigurînd drepturi şi libertăţi (la integrare, la liberă circulaţie, la proprietate, la muncă, de a contracta şi aţi exprima liber gîndul). E o încercare îndreptarea ta, că trebuie să fii mai bun ca ea. Schimbarea-i spre edificare de-L ştim corect îndreptaţi şi spre respectu-I să tindem, cît ne îngăduie EL, de merităm. Să căutăm să merităm cît mai mult înspre ceea ce nu ştim, ca să ne edificăn în aflarea noastră şi a LUI.
   EL pe plan local o tranşat oarecum credinţa limitată la ce-i în religiile consacrate, îndreptaţi să fim cum ne pretinde, înainte de toate. Şi ulterior prin Arsenie Boca, o transmis că-n vremurile astea nedrepte-i mai de folos VT decît NT. NT (Noul Testament) e tolerant cu nedreptatea, chiar de-n ziceri e tare-n clanţă, nu are tărie ci doar praf. VT(Vechiul Testament), chiar de-i depăşit în multe, e mai de folos nouă azi ce-i sîntem tributari şi unei spiritualităţi în slăbire.
    Şi îndepărtîndu-ne de Bază, edificiul societăţii se clatină, în ruină-i existenţa sub părăsire şi suferinţe şi prematură moarte. Deci să ne mai întrămăm cu EL ştiindu-L corect măcar.