3992...Ci e bine să ne dăm seama.

  Da în cazul ne educației sexuale la oameni e oarecum explicată faza, e o lege. Naturală dată din facere și nu-i încotro, trebuie doar să ne educăm și să nu ne mai greșim. Între noi cum încă și azi se mai obișnuiește, ps, femeia nu-i frigidă, ci e necoaptă. Și trebuie și ea în primul rînd să știe ce să facă ne expunîndu-se defel și ei să se educe cu morala și a binelui mereu în față.
  Că-I greșim prin așa mărunte neregularități, ce-s mari între noi ăștia așa mărunți. Dați a fi neînsemnați în raport cu Mărirea și Minunăția LUI și totuși ne ia în considerare. Așa nesemnificativi în raport de EL sîntem și ne vrea cum ni-i datul, respectîndu-l. Nu în neștire mereu că-i vremea coacerii la minte și a nostră să nu ne mai credem frigizi.
  Ci e bine să ne dăm seama și să ne deschidem spre EL în a-L pricepe și pe noi îndreptîndu-ne.

2828.Cruda neputință de a fi cum ar fi de dorit

  Nu ni-i ușor dar asta e, ne resemnăm uneori să nu mai greșim și retrași în cîte feluri. Se poate concepe evitarea nedreptății, silei de urît și răutate, de nedreptate. Chiar pe nesimțite pentru unii apropiați, ne transformăm în ceea ce ni se cere. Nu-i încotro, da mai e cale și cîtă întrebare și păreri și îndurare, lene și ambiție. Nu se poate lăsa la întîmplare, cu toate că-i timpul mai altfel cunoscut, e de mirare.
  Facem haz de necaz, ca să nu izbucnim în lacrimi de deznădejde cu atîta nedreptate. Parcă LUI nu-I mai pasă și ne tot înghesuie la greu, să ne fie mereu. Doar ne vom dezmetici și altă cărare om descoperi întruna de urmat chiar împovărat. De așa nevoi ce nu le-am dat vînt cînd ni le-am asumat și acum le înnoim și noi o dată să tot fim.
  Că ne tot dorim împliniri și chiar le și vedem în vise în amestec cu realul. Cruda neputință de a fi cum ar fi de dorit, dar nu sîntem încă așa departe, ci aci oarecum. Mai întremați nițel cum ne cum, așa mai altfel, nu cum se zice și se crede.

2506.Noi aiuriți tot plătitori de grele dări de necredință

  Greșim cînd părăsim și am tot părăsit confortul credinței în EL și ne lăsăm amăgiți. De ne confortul nedreptelor religii fără EL și cu noi nedrepții aiuriți tot plătitori de grele dări. Aiurelile-s pe baza minciunii în devenire tot mai obligatorie în așa lume. Nedreaptă LUI și nouă, că EL ne știa și urmarea de asemenea, dar noi? Habar nu avem ce-i cu noi, ne tot luăm după una după alta și tot plătim, dar degeaba?!
   Minte nu căpătăm, pe gratis, nici nu avem cum, trebuind preocupare și dezmeticire. Strașnică dezmeticire, cînd va suna cornul conștiințe de EL. Și acuma se tot bate monedă pe curajul confruntării cu nedreptatea, vorbe în vînt. Curajul doar la plăcinte înainte, că la Adevărul SĂU nu-i încă vremea. Nu-I încă deschisă calea-i barată de cele ce le tot știm de veacuri strîmbe.
  Eroismul în treburile care vor veni, poate de va dori EL, cumva, că-i tare necunoscută calea SA. De așa înstrăinare veche și de faptul că încă tot dormim, nu pe-o ureche ci pe ambele. Întunecimea-i încă în vogă, toată în negru, ei și cei ca ei și semnul morții omniprezent mereu.

2288.Unde se cade să fim și unde nu, ce-i bine și nu

   Ne dorim multe și mărunte, vrem să nu greșim, să fim atenționați din vreme. Cum e traseul vieții, trăirile, acțiunile, unde se cade să fim și unde nu. Ce-i bine și ce nu de vorbit și făcut, cînd și cum de toate cele, dar e imposibil. Nu mai de ești foarte precaut și prevăzător și nu cred că totuși se poate practic, cine știe? Într-adevăr timpul rezolvă multe și noaptea-i un sfetnic bun, răbdare să avem și răzbim.
  Că adevărul oricare ar fi acel adevăr îl aflăm doar de-i liber, nestingherit, slobod. Să-l pipăim și noi, să-l încercăm de ni se potrivește ori ba. Că așa că e, dar nu-l știm, poate trecem pe lîngă el neobservîndu-l, că nu-i evident. Se poate de știut, informația și adevărul să fie liberi împreună să ne prindem cum e. Să-l gustăm, să ne sfătuim, să vedem de ne cade bine după o vreme, ori nu ne priește la toți la fel?
  Dacă-i un adevăr obigatoriu, e de dezbătut în piața publică, să ne obișnuim și amendamente. Încurajări și îmbunătățiri ca să-l înțelegem cît mai bine, să nu-l încălcăm. Ori cotra măcar de-i nou pe aicea, cu noi împărțind aceeași existență.

2186.Intrați în încurcături nedrepte, plătim la scadență

  Și majoritatea dintre noi dorim să ne schimbăm în cît mai bine, util și chiar frumoasă viața. Că nu prea știm cum, e limpede, ne pornim și sub diverse influiențe greșim. Trezindu-ne uneori prea tîrziu, intrați în cîte încurcături nedrepte și plătim la scadență. Cazul de acuma de pe net, misoginismul disputat în Australia, fiecare-i dat c-o îndrumare de SUS, femeie ori bărbat.
  Și-ntre oameni la fel găsim morala cum e reglementată în societate, după cum o simte fiecare. În fața SA, vom fi judecați imediat și cînd vine scadența, plătim. E bine de judecat fiecare pas în viață și de aflăm nevoi de ne rezolvat. Cu EL fiecare în felul său, cum gîndește sigur va găsi rezolvarea corectă. Doar să vrei cu curaj, numai cu curaj, altfel e degeaba în multe împrejurări.
   Și frica nu-i niciodată o soluție bună, că păzește bostănăria, o fi, dar de foarte multe ori. E o altfel de frică, de tine însuți, de cîte și mai cîte împrejurări ce te așteptă. Și nu știi să le faci față, sigur încearcă ce te costă? O legătură cu EL și sigur vei reuși, eu așa am făcut la mare ananghie și m-o ajutat. Și nici nu m-o silit la cine știe ce, ci-n timp cînd s-o mai ivit nevoia, cerîndu-I, iar m-o ajuta.

2009.Să-L știm corect și să nu-I greșim

   De urmărim să nu greșim față de legislația civilă, nu ajungem nicăieri. Fără bun-simț și doar cu binele în față, mereu în dreptate. Și să-L știm corect și să nu-I greșim prin necuratele închipuiri, ci cu EL în gînd. Că EL ne tot atenționează în fel și forme, doar om pricepe ce-i de făcut. Și chiar prin părăsiri și suferințe să ne dezmeticim o dată pentru totdeauna.
   Că sigur aflată calea corectă nu-I mai greșești în veci și vei străbate existența mai altfel. Conștient de ceva ce restul nu pot ști deocamdată, pînă va fi vremea. Se petrece și reversul medaliei, cînd luat prea rău în deriva greșită LUI și nouă. Nu-i chip de îndreptarea firească și de la un timp ne lasă și dispărem fără urmă.
   Urma fiind cu EL împreună Acolo unde-s aleșii SĂI în continuă conlucrarea.
   Cînd ești încă un novice într-ale relațiilor cu EL, ori în curs de învățare ce trebuie. De te părăsește și ai suferințe de îndurat, te încearcă doar te vei dumiri cum trebuie să fii. Nu te-o părăsit, ci te studiază cum reacționezi, la încercarea dată. Doar ți-o veni mintea la cap și nu I-ai mai greși deloc.

1786.Să scape de efectele nedorite, singuri făcute

   Cînd greșim, cînd avem un eșec, o înfrîngere, o nereușită întîi singuri ne dăm seama. Ni se strînge inima cît un purice, aproape că înfîngerea nu mai trebuie să-și continue. Tot cortegiul ei de nevoi, neplăceri, nenorociri ce le vom suferi nemijlocit. Că-i destulă caznă că ne recunoaștem vina, neputința. Și nu-i în toate cazurile așa.
   De cînd lumea oamenilor, vor să scape de efectele nedorite, singuri consimțite. Se învoiesc că au greșit, dar nu vor să plătească  ci de s-ar putea alții și alții tot mereu. Și de asta se întîmplă atîtea rele și urîte în lume, că nu plătesc vinovații ci de regulă nevinovații. Aparent, că în realitate nimic nu-i ocazional și întîmplător, ci bine chibzuit SUS.
   Plătesc și adevărații vinovați, dar nouă poate ni se pare că nu-i destul și nu-i așa. Că nu hotărîm noi la o adică ci numai cum se vrea Acolo SUS. Și nu ținem cont de Baza vieții, că nu-i în lume și plătim noi înșine în mod diferit de cît considerăm uneori.
   Greșindu-I și tot așa din greșeli avem o viață ce ne nemulțumește mereu. Și gînduri de îndreptare ioc și ne mai mirăm că ni se irosește în neînțelegere viața. Și ni se sugerează nu ne fie frică de moarte, dar cu-i nu-i e frică, cred doar unui nebun nedrept. Și lucru adevărat celui ce-L știe și-L urmează îndreptat că-i apărat de EL nu părăsit.

1724.A ne înfrunta neputințele pînă a ne schimba

   Nu trebuie să ne lăsăm în voia pornirilor sincere ci conformîndu-ne moralei să nu mai greșim. Deci bunul-simț, ce ție nu-ți place altuia nu face, regulei simple de a te înfrîna. De la rele și urîte fapte și vorbe, măcar de nu putem pentru moment, că-i greu. Să ne luăm imediat cu alte gînduri și să căutăm a uita, dosindu-ne neputința pînă ne trece.
   Și continuu să nu ne ferim a ne înfrunta neputințele pînă ne obișnuim. A ne schimba în măcar mai răbdători să devenim, dacă nu chiar buni. Nu-i ușor, dar merită de probat, învățîndu-ne a fi cît mai corecți între oameni. Și să căutăm a ne menține în timp și să ne obișnuim cu un fel de a fi, ce nu l-am avut.
   Într-adevăr nedrepți fiind ne sînt multe necunoscute, prima fiind a SA cum e firesc. Nu-L știm corect și-L echivalăm cu necuratul mort străvechi ori tatăl său nelegitim. Și imediat îL supărăm și de ne mai și imoralizăm în societate, am călcat pe bec. Și ne părăsește și o sfeclim prin nevoi și suferințe ce ne pot pierde, degeaba trăind.
    Orice nedrept îI E dator și nu poate spune că știe, că nu știe elementarele cerințe. În fața SA, să-L știe cu adevărat, nu trunchiat, înlocuindu-L cu o nălucire falsă. Și nici de îndreptarea în societate și facerea binelui, nu-i conștient și responsabil.
   EL ne așteaptă pe fiecare cu mult timp înainte de a ne da seama de începutul unei relații. O noutate ce încet ne schimbă viața, înspre ceva ce nu am cunoscut pînă atunci. Sînt și căi greșite, că-s multe influiențe nedrepte încă în lume, ce-L ignoră și plătim.

1606.EL contează nu pe neputincioși și nedrepți

   Se zice că nu putem fi curați în existența dată, că orice am face tot greșim. Și ne merităm soarte, adică părăsirea și pedepsele, suferințele și chiar scurtarea vieții. Îndreptarea deci nu-i luată în calcul, toți o apă și-un pămînt, la hurtă în greșeală continuă. Nu-i așa și EL ne-o cerut nu de florile mărului îndreptarea și facerea doar a binelui.
   De nu se putea și eram pironiți în neputință continuă, dar nu-i așa de se vrea. Și EL pe asta contează, nu pe neputincioși și nedrepți înrăiți, ce nu vor să se corecteze. Și nici nu-L știu și-s mai continuu părăsiți în suferințe, desnădejde și dispariție repede.
  Consider că de nu sîntem îndreptați și cu știința SA, sîntem la cheremul unor influiențe străine Pămîntului. Ce ne poartă după bunul lor plac și greșim și mai tare în fața SA. Că nu mai sîntem noi înșine ci cunoaștem și mai teribile greșeli în fața SA. Din rău în mai rău, de nu ne vedem de calea Sa, ce ne-o arătat-o.
   Nedrepți fiind îi caracterizează ciudățeniile, lenea, lașitatea, instinctualitatea, superstiții și îngînfare, ambiții incorecte, etc. Și unii ce-s și buni și răi la extreme și care-și recunosc damblalele, un amestec ce-i rar între oameni. Și să nu care cumva, să ne aventurăm să învingem răul prin alt rău, că-i de prisos. Ci doar reparînd prin binele înfăptuit mereu și ne cedînd defel
   Știința caută să obținem perfecțiuni în cunoașterea unei vieți fără prea mari griji. Să ne sfințim ne fiind corecți și îndreptați, ceea ce nu se va putea în veci. Moralizarea și facerea binelui, cunoscîndu-L corect e mai ceva ca tot ce cunoaștem. Și de fapt nu cunoaștem nimica, fără EL sîntem nimeni și orbi și celelalte sințuri și întreaga ființă.
   A că îL căutăm și-L mulțumim cum dorește prin îndreptarea cerută. Concomitent cu cunoașterea dezlegată nouă, e altă treabă, doar să fim pe fază și pregătiți pentru orice. Toate-s cu voia SA de știm cum trebuie să fim altfel e aiurea și în zadar.