2828.Cruda neputință de a fi cum ar fi de dorit

  Nu ni-i ușor dar asta e, ne resemnăm uneori să nu mai greșim și retrași în cîte feluri. Se poate concepe evitarea nedreptății, silei de urît și răutate, de nedreptate. Chiar pe nesimțite pentru unii apropiați, ne transformăm în ceea ce ni se cere. Nu-i încotro, da mai e cale și cîtă întrebare și păreri și îndurare, lene și ambiție. Nu se poate lăsa la întîmplare, cu toate că-i timpul mai altfel cunoscut, e de mirare.
  Facem haz de necaz, ca să nu izbucnim în lacrimi de deznădejde cu atîta nedreptate. Parcă LUI nu-I mai pasă și ne tot înghesuie la greu, să ne fie mereu. Doar ne vom dezmetici și altă cărare om descoperi întruna de urmat chiar împovărat. De așa nevoi ce nu le-am dat vînt cînd ni le-am asumat și acum le înnoim și noi o dată să tot fim.
  Că ne tot dorim împliniri și chiar le și vedem în vise în amestec cu realul. Cruda neputință de a fi cum ar fi de dorit, dar nu sîntem încă așa departe, ci aci oarecum. Mai întremați nițel cum ne cum, așa mai altfel, nu cum se zice și se crede.