3154.Ratîndu-ne menirea de oameni adevărați, prin lume lăsați, dar fără folos bun, ci cam de mîntuială

   Cînd se scutură lumea, necazurile ne zgîlțîe și pe noi, devenind peste noapte alții. Ne schimbăm și putem greși pornirea, cu toate că sîntem în cunoștință de cauză. Nu ne astîmpărăm, croindu-ne o vreme cale greșită, contra societății și bunei purtări. Chiar nouă făcîndu-ne rău, cu așa fapte și vorbe ne gîndite ferm și clar.
  Doar de sîntem negativiști și îndărătnici înspre rele și urîte îndeletniciri voiți a fi. Asigurîndu-ni-se din start de libertini înaintași posibilități de alegere, pe un tărîm. Neelucidat corect, lăsați de izbeliște într-o oarecare măsură, fără fermitatea și claritatea necesară deslușirilor trebuincioase. La un moment dat în viață, eșuînd la figurat și-ntr-o oarecare măsură și faptic.
  Dîndu-ne cu stîngu-n dreptul, dar fiind mai independenți față de societate. Ne-am putut fofila și mare lucru nu am priceput din viață, croită oarecum de alții și pentru noi. Ratîndu-ne menirea de oameni adevărați, cu potențial prin lume lăsați, dar fără folos bun, ci cam de mîntuială.

2252.Necazurile revin și tot revin pînă ne îndreptăm

  Să nu credem că dacă sîntem deodată părăsiți și sub necazuri intrăm, ne salvăm. Ne schimbăm, nu, e nevoie de îndreptarea necesară și cunoașterea LUI corectă. Altfel necazurile revin și tot revin pînă ne îndreptăm cum trebuie, ca oameni adevărați. Și nu oricum, ci cu frica LUI Dumnezeu Cel Adevărat. Nu a minciunilor gogonate, pentru care plătim și ne putem rata existența, noi și familia.
   Că ni-i lesne a vorbi și înfăptui lucruri inferioare nouă, dar cele mai bune decît noi. Nu știm să le înfăptuim și înțelege, e nevoie de îndreptare între oameni și-n fața SA. Și doar atunci conștienți de a fi oameni adevărați, putem fi exemple. Și prin ceea ce sîntem, vorbim și facem, fără frică că-I greșim și nici cu oamenii.
   De regulă necazurile nu le pricepem de ce ne lovesc pe noi și familia noastră. Firescul îndreptării între oameni și-n fața SA, ne-ar salva, de l-am aborda cu încredere deplină. În puterea noastră de schimbare corectă, fără tăgadă și fără a privi înapoi. Ci în prezent cu EL alăturea dorindu-ne viața în bine și cu ceilalți mereu.

2186.Intrați în încurcături nedrepte, plătim la scadență

  Și majoritatea dintre noi dorim să ne schimbăm în cît mai bine, util și chiar frumoasă viața. Că nu prea știm cum, e limpede, ne pornim și sub diverse influiențe greșim. Trezindu-ne uneori prea tîrziu, intrați în cîte încurcături nedrepte și plătim la scadență. Cazul de acuma de pe net, misoginismul disputat în Australia, fiecare-i dat c-o îndrumare de SUS, femeie ori bărbat.
  Și-ntre oameni la fel găsim morala cum e reglementată în societate, după cum o simte fiecare. În fața SA, vom fi judecați imediat și cînd vine scadența, plătim. E bine de judecat fiecare pas în viață și de aflăm nevoi de ne rezolvat. Cu EL fiecare în felul său, cum gîndește sigur va găsi rezolvarea corectă. Doar să vrei cu curaj, numai cu curaj, altfel e degeaba în multe împrejurări.
   Și frica nu-i niciodată o soluție bună, că păzește bostănăria, o fi, dar de foarte multe ori. E o altfel de frică, de tine însuți, de cîte și mai cîte împrejurări ce te așteptă. Și nu știi să le faci față, sigur încearcă ce te costă? O legătură cu EL și sigur vei reuși, eu așa am făcut la mare ananghie și m-o ajutat. Și nici nu m-o silit la cine știe ce, ci-n timp cînd s-o mai ivit nevoia, cerîndu-I, iar m-o ajuta.

1747.Curiozitatea și strunirea pornirilor de o aflare

   Cînd ne vine rîndul, știut doar SUS, de a-L afla cît putem mai bine și să ne schimbăm. Nu se concepe înfruntarea cu Lumea LUI, ci cu entuziasm ne pornim într-o cale nouă. Ne vom da seama de multe greutăți în curs și noutatea ne va mai motiva. Și curiozitatea în curs de împăcare și strunire a pornirilor încă neostoite de o aflare oarecum.
   Concomitent îndreptîndu-ne înspre binele de urmat cît mai mult posibil. Că-i cale încă de urmat și luptă de confruntare cu neputința naturală. Și obișnuința ce-i a doua natură și de regulă mai rea și nedreaptă, ce-ți dă de furcă încă. Nu ți se prea dă timp de prea multă gîndire, ci faptele așteaptă încadrate în termene. Ce le afli din mersul înainte cum poți, nu-i șosea largă și ca-n palmă, ci cum e.
   Noroc și nu e cu spiritul, din EL, că tot EL îL gestionează în viață  cît sîntem. Doar ne închipuim că-L simțim, nu-i așa, spiritul, popular îngerul nostru păzitot. E unul și bun de SUS dat fiecăruia și menține legătura între Tot și trup. Prin gîndire și alte învelișuri informale-energetic, într-un spectru necunoscut omului de rînd.
   Să mai zicem că spiritul ține legătura ce Divinitatea mai mult în copilărie mai abitir. Și-n timp se îndepărtează, de n-o mai cunoaște SUS nimeni și nici de jos nu-i a bine. De nu ne astîmpărăm trupește cu o gîndire ne educată responsabil de părinți. Și alții în cunoașterea corectă, necesară fiecăruia, plătim și la o adică în necunoaștere pălim la moarte în necunoscut. Palidă fața de nedrept.

1506.Viul e definitoriu prin bine

   Facem parte din lumea de azi, ni-i dragă cum e ea, am evoluat un timp cu ea, o condamnăm că-i nedreaptă şi rea. Şi eu am fost ca ea, acuma mă căznesc să mă scutur de metehnele ei şi unele ale mele înrudite cu ea. Naivi în trecut de am fost, să ne lecuim, în continuare mai bine informaţi în ce trebuie corect să fim. De rău să ne ferim în orice formă ar fi, cu fiinţele fără valori umane nu putem coexista. Viul e definitoriu prin bine, răul nu compune ci distruge.
   Faptele interesante în urma unor idei pe măsură. Că nimic în lumea noastră nu-i întîmplare ci uneori doar ni se pare, EL ne-o rînduit totul cum trebuie. Că nu pricepem multe, asta-i altă gîsă-n altă traistă, şi-n continuare cînd ne vom dumiri altă existenţă vom dobîndi. Altruist la culme să ni le închipuim multele altora, cu noi deodată. Viaţa e o flacără pentru unii şi se comportă ca atare şi complăcîndu-se pîlpîirilor în bătaia nevoilor, aproape stinsă.
   Ne căutăm realizarea cea mare, aventura, ce poate-i o dată-n viaţă, ţi se destăinue şi ţie, alţii n-o ştiu nici din povestiri. Nu eşti pregătit, cînd sîntem pregătiţi? Niciodată. Ne-o dorim, dar ne ia prin surprindere mereu pe fiecare la rîndul său. Contribuţia ta e hotărîtoare în toate cele, mai ales bună şi utilă. Cînd nu prea eşti cooperant încropind o existenţă semiparalelă cu ţelul întrezărit, e greu, trebuie unificare înt-o cale cum trebuie. Să nu ne înşelăm singuri aşteptările, fiindcă nu putem să ne schimbăm, ci să ne opintim cum se poate mai potrivit existenţei dorite.
   O cale nouă mereu e derutantă celor ce-o urmează, cum ne cum sîntem pe ea, nu trebuie să ne plictisim ci s-o ştim. Să nu fim delăsători ca oamenii de bună-credinţă, ci încăpăţinaţi în ceea ce vom afla cînd va fi vremea. Şi să nu fim indulgenţi nici cu noi înşine, în anumite limite de bun-simţ înspre bine doar. Căutînd obiectivitatea în ceea ce facem şi cunoaştem, pentru a nu ne înşela aşteptările toate cîte putem măcar.