3967...Nevoile ce ne pasc ori chiar le știm.

  Să-I zicem un imn de slavă și mulțumire LUI Dumnezeu și apoi zicerea păsului, a problemei ce ne-o adus. Că asta-i noutatea, în final nu sîntem dispuși, așa de florile mărului a I ne adresa. Ci-n virtutea unor necazuri, greșeli plătite, atenționări, doar om pricepe. Măsura noastră limitată în fața LUI datori și neputincioși din fire, neîndemînatici.
  Rătăciți în urma demersurilor răzlețite de EL îndepărtate și noi cum ar trebui să-I fim. Și încă nu-i calea deschisă tuturora, mai e de așteptat o vreme să vedem ce și cum. Deci să ne destăinuim LUI, cu toate că EL ne știe absolut orice ne privește. Dar EL e preocupat de îndreptarea nostră cît mai acătării și de nu și nu putem. Ne trage de urechi și astfel ne întoarcem la EL spășiți, cerîndu-I ajutorul.
  Că vom face și vom drege, doar să ne vindece de nevoile ce pe pasc ori chiar le știm.

1747.Curiozitatea și strunirea pornirilor de o aflare

   Cînd ne vine rîndul, știut doar SUS, de a-L afla cît putem mai bine și să ne schimbăm. Nu se concepe înfruntarea cu Lumea LUI, ci cu entuziasm ne pornim într-o cale nouă. Ne vom da seama de multe greutăți în curs și noutatea ne va mai motiva. Și curiozitatea în curs de împăcare și strunire a pornirilor încă neostoite de o aflare oarecum.
   Concomitent îndreptîndu-ne înspre binele de urmat cît mai mult posibil. Că-i cale încă de urmat și luptă de confruntare cu neputința naturală. Și obișnuința ce-i a doua natură și de regulă mai rea și nedreaptă, ce-ți dă de furcă încă. Nu ți se prea dă timp de prea multă gîndire, ci faptele așteaptă încadrate în termene. Ce le afli din mersul înainte cum poți, nu-i șosea largă și ca-n palmă, ci cum e.
   Noroc și nu e cu spiritul, din EL, că tot EL îL gestionează în viață  cît sîntem. Doar ne închipuim că-L simțim, nu-i așa, spiritul, popular îngerul nostru păzitot. E unul și bun de SUS dat fiecăruia și menține legătura între Tot și trup. Prin gîndire și alte învelișuri informale-energetic, într-un spectru necunoscut omului de rînd.
   Să mai zicem că spiritul ține legătura ce Divinitatea mai mult în copilărie mai abitir. Și-n timp se îndepărtează, de n-o mai cunoaște SUS nimeni și nici de jos nu-i a bine. De nu ne astîmpărăm trupește cu o gîndire ne educată responsabil de părinți. Și alții în cunoașterea corectă, necesară fiecăruia, plătim și la o adică în necunoaștere pălim la moarte în necunoscut. Palidă fața de nedrept.