2252.Necazurile revin și tot revin pînă ne îndreptăm

  Să nu credem că dacă sîntem deodată părăsiți și sub necazuri intrăm, ne salvăm. Ne schimbăm, nu, e nevoie de îndreptarea necesară și cunoașterea LUI corectă. Altfel necazurile revin și tot revin pînă ne îndreptăm cum trebuie, ca oameni adevărați. Și nu oricum, ci cu frica LUI Dumnezeu Cel Adevărat. Nu a minciunilor gogonate, pentru care plătim și ne putem rata existența, noi și familia.
   Că ni-i lesne a vorbi și înfăptui lucruri inferioare nouă, dar cele mai bune decît noi. Nu știm să le înfăptuim și înțelege, e nevoie de îndreptare între oameni și-n fața SA. Și doar atunci conștienți de a fi oameni adevărați, putem fi exemple. Și prin ceea ce sîntem, vorbim și facem, fără frică că-I greșim și nici cu oamenii.
   De regulă necazurile nu le pricepem de ce ne lovesc pe noi și familia noastră. Firescul îndreptării între oameni și-n fața SA, ne-ar salva, de l-am aborda cu încredere deplină. În puterea noastră de schimbare corectă, fără tăgadă și fără a privi înapoi. Ci în prezent cu EL alăturea dorindu-ne viața în bine și cu ceilalți mereu.