3154.Ratîndu-ne menirea de oameni adevărați, prin lume lăsați, dar fără folos bun, ci cam de mîntuială

   Cînd se scutură lumea, necazurile ne zgîlțîe și pe noi, devenind peste noapte alții. Ne schimbăm și putem greși pornirea, cu toate că sîntem în cunoștință de cauză. Nu ne astîmpărăm, croindu-ne o vreme cale greșită, contra societății și bunei purtări. Chiar nouă făcîndu-ne rău, cu așa fapte și vorbe ne gîndite ferm și clar.
  Doar de sîntem negativiști și îndărătnici înspre rele și urîte îndeletniciri voiți a fi. Asigurîndu-ni-se din start de libertini înaintași posibilități de alegere, pe un tărîm. Neelucidat corect, lăsați de izbeliște într-o oarecare măsură, fără fermitatea și claritatea necesară deslușirilor trebuincioase. La un moment dat în viață, eșuînd la figurat și-ntr-o oarecare măsură și faptic.
  Dîndu-ne cu stîngu-n dreptul, dar fiind mai independenți față de societate. Ne-am putut fofila și mare lucru nu am priceput din viață, croită oarecum de alții și pentru noi. Ratîndu-ne menirea de oameni adevărați, cu potențial prin lume lăsați, dar fără folos bun, ci cam de mîntuială.

2871.Că-i greu, ce-i ușor în lume și-n viața asta ?

  Ne dă viața ocazii de a ne cunoaște nu numai pe noi, ci și pe alții de lîngă noi. Nu tocmai cît am vrea, dar totuși destul, decît nimica și din auzite, e mai bine contactul direct. Întrepătrunderea cu consecințe de apropiere și aflare a vieții cum e de diferită. La unii și la alții, supusă acelorași legi de SUS, dar cam inconștienți de EL și noi.
  Cum ar trebui să fim între noi și cu EL măcar în principii adevărate, convenite de comun acord. De se poate zice așa, că-i greu și dificil de înaintat pe bîjbîite căutînd viața și legătura cu EL. Necunoscută cum ar trebui prin lume, încă deșîrată de nedreptate, să nu se priceapă nimica. Bun, drept și adevărat. Că soarta ni-I EL, cum îL știm și de cîtă încredere ne învrednicim să-I acordăm.
  Că nu-I cunoscut nici soarta nu ți-i aflată, bîjbîi întruna tu și ai tăi, de EL depindem mereu. Conștienți să-I fim și cît mai bine de ținut legătura, că-i greu, ce-i ușor în lume? Și-n viața asta neștiută mai defel, de nimeni cu siguranță ci aproximată în greșeli mereu.

1928.Conștienți că vom avea numai de cîștigat

   Să ne credităm apropiatul întîmplător, cunoscîndu-ne înspre bine și util către alții. După capacitatea de jertfă, ne deosebim în bine, fără să ne pese de noi. Lăsîndu-ne în mîna LUI, conștienți și vom avea numai de căștigat, dar cu deplină încredere. Evadînd din monotonia și uriciunea vieții cotidiene în bucuria libertății uitate.
   Ne asumăm riscuri uneori venind în întîmpinarea nevoilor poate ne exprimate. Dar ne simțim satisfăcuți interior și bucuroși de fapta noastră și celorlanți. Cu încredere prezența noastră este privită, apreciați pentru așa puțin dar la timp. Mereu să fim pregătiți a ajuta, mai ales de ni se cere, să ne facem timp chiar de nu-i.
   E greu să fim oameni cu adevărat și chiar ocazii de nemulțumiri între cei nedrepți. Incapabili de bine și util pentru alții, doar egoiști și supuși nevoilor, părăsiți de EL. Nu-și dau seama de micimea lor lăuntrică, expusă lumii urîțindu-i fața și așa destul de șifonată.