4354..Ar trebui să ne dezmetice.

  Ne credem tare deștepți și mai ales descurcăreți, în sensul rău la ceea ce de fapt trebuia să fim răzbătători. Și nu reușim așa îngînfați, limitați de neputințe, totu-i o uriașă încrengătură de puneri în scenă de mai SUS și chiar CER-ul nu-I. Ceea ce ar trebui să fie, ci o mare cacealma ce ni se pare Absolut corectă și nu-I, sîntem duși de nas și facem ce nu prea gîndim bine.
  În cadrul acesta de mari proporții al ducerii cu preșul, ce ni-i dată a o trăi, oarecum implicați, doar oarecum. Că sîntem inconștienți și aburiți cît încape de nu ne vedem pe noi ce de fapt sîntem, deocandată nu putem fi mai acătării. Închistați în limitări tare năstrușnic programate ne ducem o viață de azi pe mîine nu prea conștienți de  necunoașterea vieții și a celor ce sînt.
  Și nu le dibuim, chiar de viețuim pe aici doar însăilăm o existență colectivă globală, ca orbii ne văzînd cu așa ochi de melc mai nimica, ce ar trebui să ne dezmetice.

4139...Isus, zeu bun.

  Să ne mai lămurim oarecum măcar cu privire la isus, zeul bun și iubitor creat de NT în raport cu Adevăratul Dumnezeu. Ce-I creditat aspru, chiar răul întruchipat, noroc cu NT ce face bine pe Pămînt și oriunde se impune nedreptatea. Că asta și face, minte realitatea cu isus ce-o fost inițial luat, ca idee de pornire, din vechea provincie romană unde.
  Actualii evrei, intrușii de azi căutîndu-și motivația celor vechi ce au fost pînă acum două milenii. Pe acolo locuitori, existînd o familie relativ înstărită ce-l cuprindea și pe un oarecare isus și restul familiei potrivindu-se exact. Cu legenda minciunii din NT, deci se copie din start de romani însăilata poveste pe scheletul familiei ce-o aflară și arheologii.
  Actualului stat zis evreiesc, dar se mușamalizează cam totul, minciuna să triumfe încă cît?

3441.Îndepărtîndu-ne ca de foc de nedreptatea ce ne-o făceam

   Mai rea ca moarte, o viață, o trăsnaie, o închipuire doar, că nu știe nimeni cum e cînd moare. Cît de rău și cît de bine e Dincolo, o fi rău că nu mai ești viu, adică în trup cu suflet. Ci doar sufletul e pe undeva, colea nedefinit, însăilate, vești ni se mai aduc de prin lumea asta. Ce nu-i absolut sigur, că n-o guvernăm noi acea trecere spre undeva, cumva, neștiută ci aproximată.
  De fapt acele trăiri, pedepse date a le suporta îs ca să ne dezmeticim, că de ne îndreptăm. Și acele nereguli ce le suferim se duc și nu mai știm de ele, doar să ne revenim oameni de omenie. Că pînă mai adineaori ne închinam necuviinței, ce trebuie uitată, ne cerem tare iertare. Simțim asta și ne orientăm doar spre EL și altă viață aflăm.
  Îndepărtîndu-ne ca de foc de nedreptatea ne ne-o făceam și mai ales LUI, cu așa plăți nouă.

2307.Aflîndu-ți calea, totu-i să fim pe fază

  Timpul trece, noi sîntem dați cu un scop pe Pămînt, de-l pricepem, bine de nu. Nu-i chiar rău, că-n timp se îndreaptă multe, aflîndu-ți calea, totu-i să fim pe fază. Cînd nu ești pe fază și-ți refuzi să zicem o atenționare de-a SA, nici nu cred că se poate. Cred că nu te va lăsa în pace de loc, cine știe? Eu am răspuns entuziasmant de prima dată și durează, între timp am mai fost contactat.
  Sînt și atenționări așa mai obișnuite către fiecare și de regulă acelea nu sînt recepționate corect. Nu-s pricepute, de exemplu : cînd te îmbolnăvești, ori ai un alt necaz oarecare și în familia de care ții, la acestea la fel trebuie să reacționăm. Contactîndu-L, cum putem că-I în spatele tuturor atenționărilor ce ne privesc, EL E Singurul Responsabil din CER de noi vii de pe Pămînt.
  Și orice ni se întîmplă EL știe și-i de luat legătura cu EL, ca să se rezolve. Cînd nu poți, e de căznit atîta pînă afli răspunsul, nu te lăsa, sigur de vrei vei afla un răspuns și vei ști ce-i de făcut. Sînt oameni cu foarte multe probleme și încurcate, toate de dorești tu implicatule, le vei ști.

1506.Viul e definitoriu prin bine

   Facem parte din lumea de azi, ni-i dragă cum e ea, am evoluat un timp cu ea, o condamnăm că-i nedreaptă şi rea. Şi eu am fost ca ea, acuma mă căznesc să mă scutur de metehnele ei şi unele ale mele înrudite cu ea. Naivi în trecut de am fost, să ne lecuim, în continuare mai bine informaţi în ce trebuie corect să fim. De rău să ne ferim în orice formă ar fi, cu fiinţele fără valori umane nu putem coexista. Viul e definitoriu prin bine, răul nu compune ci distruge.
   Faptele interesante în urma unor idei pe măsură. Că nimic în lumea noastră nu-i întîmplare ci uneori doar ni se pare, EL ne-o rînduit totul cum trebuie. Că nu pricepem multe, asta-i altă gîsă-n altă traistă, şi-n continuare cînd ne vom dumiri altă existenţă vom dobîndi. Altruist la culme să ni le închipuim multele altora, cu noi deodată. Viaţa e o flacără pentru unii şi se comportă ca atare şi complăcîndu-se pîlpîirilor în bătaia nevoilor, aproape stinsă.
   Ne căutăm realizarea cea mare, aventura, ce poate-i o dată-n viaţă, ţi se destăinue şi ţie, alţii n-o ştiu nici din povestiri. Nu eşti pregătit, cînd sîntem pregătiţi? Niciodată. Ne-o dorim, dar ne ia prin surprindere mereu pe fiecare la rîndul său. Contribuţia ta e hotărîtoare în toate cele, mai ales bună şi utilă. Cînd nu prea eşti cooperant încropind o existenţă semiparalelă cu ţelul întrezărit, e greu, trebuie unificare înt-o cale cum trebuie. Să nu ne înşelăm singuri aşteptările, fiindcă nu putem să ne schimbăm, ci să ne opintim cum se poate mai potrivit existenţei dorite.
   O cale nouă mereu e derutantă celor ce-o urmează, cum ne cum sîntem pe ea, nu trebuie să ne plictisim ci s-o ştim. Să nu fim delăsători ca oamenii de bună-credinţă, ci încăpăţinaţi în ceea ce vom afla cînd va fi vremea. Şi să nu fim indulgenţi nici cu noi înşine, în anumite limite de bun-simţ înspre bine doar. Căutînd obiectivitatea în ceea ce facem şi cunoaştem, pentru a nu ne înşela aşteptările toate cîte putem măcar.