4096...Nu dorește oricum să se petreacă acea aflare.

  EL tare-I cu respectarea dreptății, a moralei între oameni și natură. Conlucrînd să ne obișnuim cu EL, așa riguros la legea dată nouă din vechime și actualizată. Pe măsura îndreptărilor cerute de SUS și încă ne convenite mai defel. Dar ni se întoarce fericire și bucurie chiar nețărmurită de-I sîntem sinceri recunoscători. Mulțumindu-I direct LUI, cînd ne ajută și simțim asta, știindu-L precis și sigur fără alte nerozii ce-s azi încă în vogă.
  Ceea ce ne înstrăinează mereu de calea aflărilor tare trebuincioase, dar împiedicați. De neputința de a-I fi cum ne dorește, înlăturați de neștiința SA cu adevărat corectă. Dezinformați pînă acuma și îndepărtați oarecum și de refuzul SĂU de a-L ști. Ne meritînd după judecata CER-ului ce încă ni-i cam potrivnică și azi deocamdată.
  Sîntem și noi și EL vizați de CER să colaborăm mai acătării, dar EL nu dorește oricum să se petreacă acea aflare cînd va fi să fie.

3992...Ci e bine să ne dăm seama.

  Da în cazul ne educației sexuale la oameni e oarecum explicată faza, e o lege. Naturală dată din facere și nu-i încotro, trebuie doar să ne educăm și să nu ne mai greșim. Între noi cum încă și azi se mai obișnuiește, ps, femeia nu-i frigidă, ci e necoaptă. Și trebuie și ea în primul rînd să știe ce să facă ne expunîndu-se defel și ei să se educe cu morala și a binelui mereu în față.
  Că-I greșim prin așa mărunte neregularități, ce-s mari între noi ăștia așa mărunți. Dați a fi neînsemnați în raport cu Mărirea și Minunăția LUI și totuși ne ia în considerare. Așa nesemnificativi în raport de EL sîntem și ne vrea cum ni-i datul, respectîndu-l. Nu în neștire mereu că-i vremea coacerii la minte și a nostră să nu ne mai credem frigizi.
  Ci e bine să ne dăm seama și să ne deschidem spre EL în a-L pricepe și pe noi îndreptîndu-ne.

2552.Dar nu se bagă de seamă, că-I mai firesc

  Ne tot strofocăm să facem și să dregem, prin lume, nu oricum și totu-i lege. Ce n-o simțim decît cînd sună clopoțelul vieții c-o trecut. Oare nu-i mai bine, dar nu se bagă de seamă, că-I mai firesc să-I fim cocoșați în față-SA. De cît țanțoși nevoie mare azvîrliți în grabă mare în străfunduri de neîmplinite vieți. Ce-i de preferat? Eu zic că să-L știm și urma, mai acătării cumva, să fim poate nu întru totul pe al nostru.
  Că nu-I priește LUI, așa umană viață de cînd e nedreptă LUI și între noi. Ci mai o țîră gîndită mai lejer înfăptuită, nu tot sub stres de necuviință. Și împotrivire fățișă LUI și nouă, nepricepuții de nici o culoare în așa existență neputincioasă.
  Ne place de cumva ne ridicăm nițel din colbul drumului, să fim recunoscuți. Că sîntem ceva mai curăței ca restul plebei și deci adulați, măcar de ochii lumii. Dar pe EL cine-L reconsideră la măcar cunoscuta cît este, valoare de Absolut Dumnezeu? Nimeni, cîțiva în surdina ființei lor lăutrice, să nu strice care cumva, corul robilor din opărita. Nedreptate ce i se închină necuratului strămort.