4096...Nu dorește oricum să se petreacă acea aflare.

  EL tare-I cu respectarea dreptății, a moralei între oameni și natură. Conlucrînd să ne obișnuim cu EL, așa riguros la legea dată nouă din vechime și actualizată. Pe măsura îndreptărilor cerute de SUS și încă ne convenite mai defel. Dar ni se întoarce fericire și bucurie chiar nețărmurită de-I sîntem sinceri recunoscători. Mulțumindu-I direct LUI, cînd ne ajută și simțim asta, știindu-L precis și sigur fără alte nerozii ce-s azi încă în vogă.
  Ceea ce ne înstrăinează mereu de calea aflărilor tare trebuincioase, dar împiedicați. De neputința de a-I fi cum ne dorește, înlăturați de neștiința SA cu adevărat corectă. Dezinformați pînă acuma și îndepărtați oarecum și de refuzul SĂU de a-L ști. Ne meritînd după judecata CER-ului ce încă ni-i cam potrivnică și azi deocamdată.
  Sîntem și noi și EL vizați de CER să colaborăm mai acătării, dar EL nu dorește oricum să se petreacă acea aflare cînd va fi să fie.

2018.Desăvîrșire cu EL la tentative cum ne pricepem

   Și sentimentul democratic îl iei și-l lași după interesul tău politic, de ești conștient ori ba.  De așa ceva care pare tare, dar nu-i de nu-i supus moralei și binelui între oameni. Și spre desăvîrșire și cu EL la tratative cum ne pricepem, înspre ceea ce trebuie. Și încă nu știm și bîjbîim în ceața nedeaptă a lumii de azi.
   Vorbele și faptele-s goale cînd e vorba de temeinice cunoștințe în cultură, știință, democrație înaintată. De nu-i morala și ea pe acolo să deretice printre gunoaiele minților proaste și hîde. Ce le stochează de te miri unde și o dată dandanaua te dărîmă pe tine societate. Zici că ești și civilizată , se vede că-ți lipsesc simțurile, or fi adormit ca în toată lumea.
   Că nu-mi parvin vești mai bune de pe undeva, ci tot anapoda-i lume toată. La hurtă o adunătură dezorientată, fără EL și moralitatea adevărată. Unde nedreptatea-i legea, fărădelegea ducerii de rîpă și vă complaceți. Se mai așteaptă cîte-n lună-n și-n stele, că au fost și tatonări, dar s-o cam ajuns.

1724.A ne înfrunta neputințele pînă a ne schimba

   Nu trebuie să ne lăsăm în voia pornirilor sincere ci conformîndu-ne moralei să nu mai greșim. Deci bunul-simț, ce ție nu-ți place altuia nu face, regulei simple de a te înfrîna. De la rele și urîte fapte și vorbe, măcar de nu putem pentru moment, că-i greu. Să ne luăm imediat cu alte gînduri și să căutăm a uita, dosindu-ne neputința pînă ne trece.
   Și continuu să nu ne ferim a ne înfrunta neputințele pînă ne obișnuim. A ne schimba în măcar mai răbdători să devenim, dacă nu chiar buni. Nu-i ușor, dar merită de probat, învățîndu-ne a fi cît mai corecți între oameni. Și să căutăm a ne menține în timp și să ne obișnuim cu un fel de a fi, ce nu l-am avut.
   Într-adevăr nedrepți fiind ne sînt multe necunoscute, prima fiind a SA cum e firesc. Nu-L știm corect și-L echivalăm cu necuratul mort străvechi ori tatăl său nelegitim. Și imediat îL supărăm și de ne mai și imoralizăm în societate, am călcat pe bec. Și ne părăsește și o sfeclim prin nevoi și suferințe ce ne pot pierde, degeaba trăind.
    Orice nedrept îI E dator și nu poate spune că știe, că nu știe elementarele cerințe. În fața SA, să-L știe cu adevărat, nu trunchiat, înlocuindu-L cu o nălucire falsă. Și nici de îndreptarea în societate și facerea binelui, nu-i conștient și responsabil.
   EL ne așteaptă pe fiecare cu mult timp înainte de a ne da seama de începutul unei relații. O noutate ce încet ne schimbă viața, înspre ceva ce nu am cunoscut pînă atunci. Sînt și căi greșite, că-s multe influiențe nedrepte încă în lume, ce-L ignoră și plătim.