Se afișează postările cu eticheta părăsim. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta părăsim. Afișați toate postările

vineri, 14 martie 2014

4335..Și să fim corecți

  Transformarea aceea în bine, util și frumos, deosebit de omenoși, săritori, devotați unor cauze ce pe la noi acasă nu le avem. Părăsim meserii cunoscute, studii superioare, de dragul cîștigului, învățăm ceea ce la noi nu demonstrăm. Capacitatea de schimbare în bine e doar acolo, aci nu-i posibil decît cu mare caznă și împotrivire mereu la urîte și rele.
  Gînduri, vorbe și fapte ne tot găsim aleanul de ducă-se pe pustii, nevolnici și fără de Dumnezeu întruna defilăm cît ni-i datul fiecăruia. Nedemni de omul făurit o țîră de SUS și de aflată cale pe aci pe jos de îndreptare firească umană ne animalizată defel. Că așa ni-i convenția de la EL citire să-I fim cumsecade nu numai între străini, ci mai ales oriunde și-n natura dată acătării nouă.
  Nu vedem că la noi e ca la nimenea într-un spațiu atît de înghesuit ne-o dat de toate cele doar să-L știm corect și să fim corecți.

miercuri, 30 ianuarie 2013

2849.Ce și cum va decurge viața lumii în continuare

  Că vom fi și vom progresa înspre ceea ce ne cere EL să ajungem. Dar sîntem între oameni și asta ne și dorește să nu-i părăsim, ci împreună cu ei. Viețuim cumsecade și căutăm să fim cu EL și ne va avea grija. Într-adevăr vom mai călca și-n străchini o vreme, de nu sîntem corecți în toate și-i greu. Să ne tot izolăm iar nu-i corect și-i pe scurtă vreme, e totuși cu EL de aflat calea bună.
  De a fi cumva mai pașnici și oarecum mai puțin totuși vizibili, e o cerință. Imediată de păstrare a unei distanțe, că lumea nu-L știe mai defel și-i greu de povățuit. Creăm probleme și mirare, mai bine o vreme mai pe NV și cu EL cum ne îndrumă. Lăsîndu-ne în pacea LUI, chiar de ni se va părea că nu sîntem pricepuți. Să ne vedem de drum, nepăsători cînd nu sîntem solicitați, de altfel să fim atenți.
  Și de ajutor oricui ne solicită, e un altfel de viețuire o vreme pînă va hotărî EL. Ce și cum va decurge viața lumii în continuare. Sigur vom avea continuare printre oameni, dar ne vom afla mai mulți calea, conlucrînd și cu ceilalți mirați o vreme.

vineri, 28 decembrie 2012

2636.Pe picioarele noastre, bine situați și cu minte

  Să fim în rezonanță cu vremea nostră, ni se cere, să n-o părăsim fără aportul SĂU. Ni se cere și o oarecare rezonanță și cu universul, dar e altă treabă, mai de sus. Cînd deja sîntem pe piciorele noastre, mai bine situați și cu minte mai multă nițel. Ne trebuiesc cu vremea rupturi față de trecutul ce nu ne mai reprezintă. E rămas închistat în alte trecute trăiri, ce le-am depășit pe nesimțite.
  Atracția pentru mai puțin cunoscut și necunoscut, dintotdeauna, de se poate. Cu frumosul și în liniște și pace, de nu mai bine lipsă. Că am avut de tras nepriceperea și încă tragem și încă fuduli nevoie mare. Că ni se mai permit unele amăgiri, speranțe de mai bine, doar ne vom reveni. Cum e nevoie în fața SA și între oameni cumsecade în bine mereu.
  Urmînd marile înțelegeri, dărîmătoarele de vechile, atunci obiceiuri nedrepte. Azi încă în vogă, ce ne țin încă pe loc, pînă ne vom sătura de așa neputință rea și urîtă.

miercuri, 5 decembrie 2012

2506.Noi aiuriți tot plătitori de grele dări de necredință

  Greșim cînd părăsim și am tot părăsit confortul credinței în EL și ne lăsăm amăgiți. De ne confortul nedreptelor religii fără EL și cu noi nedrepții aiuriți tot plătitori de grele dări. Aiurelile-s pe baza minciunii în devenire tot mai obligatorie în așa lume. Nedreaptă LUI și nouă, că EL ne știa și urmarea de asemenea, dar noi? Habar nu avem ce-i cu noi, ne tot luăm după una după alta și tot plătim, dar degeaba?!
   Minte nu căpătăm, pe gratis, nici nu avem cum, trebuind preocupare și dezmeticire. Strașnică dezmeticire, cînd va suna cornul conștiințe de EL. Și acuma se tot bate monedă pe curajul confruntării cu nedreptatea, vorbe în vînt. Curajul doar la plăcinte înainte, că la Adevărul SĂU nu-i încă vremea. Nu-I încă deschisă calea-i barată de cele ce le tot știm de veacuri strîmbe.
  Eroismul în treburile care vor veni, poate de va dori EL, cumva, că-i tare necunoscută calea SA. De așa înstrăinare veche și de faptul că încă tot dormim, nu pe-o ureche ci pe ambele. Întunecimea-i încă în vogă, toată în negru, ei și cei ca ei și semnul morții omniprezent mereu.