2506.Noi aiuriți tot plătitori de grele dări de necredință

  Greșim cînd părăsim și am tot părăsit confortul credinței în EL și ne lăsăm amăgiți. De ne confortul nedreptelor religii fără EL și cu noi nedrepții aiuriți tot plătitori de grele dări. Aiurelile-s pe baza minciunii în devenire tot mai obligatorie în așa lume. Nedreaptă LUI și nouă, că EL ne știa și urmarea de asemenea, dar noi? Habar nu avem ce-i cu noi, ne tot luăm după una după alta și tot plătim, dar degeaba?!
   Minte nu căpătăm, pe gratis, nici nu avem cum, trebuind preocupare și dezmeticire. Strașnică dezmeticire, cînd va suna cornul conștiințe de EL. Și acuma se tot bate monedă pe curajul confruntării cu nedreptatea, vorbe în vînt. Curajul doar la plăcinte înainte, că la Adevărul SĂU nu-i încă vremea. Nu-I încă deschisă calea-i barată de cele ce le tot știm de veacuri strîmbe.
  Eroismul în treburile care vor veni, poate de va dori EL, cumva, că-i tare necunoscută calea SA. De așa înstrăinare veche și de faptul că încă tot dormim, nu pe-o ureche ci pe ambele. Întunecimea-i încă în vogă, toată în negru, ei și cei ca ei și semnul morții omniprezent mereu.