2622.Viața alandala, cu noi cu tot neputincioși

  Ne chircim neputincioși în fața derizoriului lumesc, nu-l pricepem, nu-l vrem. Nu-i de noi și totuși aici sîntem, luați de viața în cursul ei alandala, cu noi cu tot neputincioși. Fricoși de-a binelea, că nu-L știm și nici cumsecade nu ne purtăm, ci nefiresc. Părăsiți mai plătim în neștire totuși, că nu-L știm defel așa cum trebuie, măcar vag.
  E prea bine ascuns în cîte moduri și prezentată falsa SA sosie, necuratul. Ce-i fără cădere de SUS și neputincios ne tot încurcă, parcă anumea s-o sfeclim întruna. E momeala în calea nedrepților ce-o înghit pe nemestecate, priponiți pe vecii vieții scurtate. De așa tărășenie de capcană hîdă și așa deosebit de strălucitor prezentă, oriunde în popor.
  Și-n profesii denigratoare sînt ființe cumsecade, excepțiile ce confirmă regula neputințelor. Așa-i și-n viață, oamenii de omenie, nu-s în față pe ales, ci pitiți în faldurile neobrăzării. Involuntar în așa urîțenie de societate nu-și găsesc locul și-s aiuriți de-a binelea.