2632.Doar om pricepe și noi o țîră, dar mai e cale

  Ne dorim înțelegerea celor neînțelese și curioși nevoie mare, facem ce trebuie. Doar om pricepe și noi o țîră, dar mai e cale, că nu sîntem încă cum trebuiește. Și-n concordanță cu ale celorlalți, cu propriile legi sufletești, date și trecute pe Pămînt. Ori în evoluții cu diverse influențe înspre ceva în alcătuire continuă.
  Ne luăm prea ușor după alții, îi copiem, nu ținem cont de ni se potrivește ori ba. Îi dăm înainte cu tupeu, poate o ieși ceva de luat în seamă, cine știe ce? De obicei nepotriviri, terfeliri de personalități, de altfel bine conturate, se compromit. De dragul modei, trecătoare a idolilor ajunși așa poate în cu totul alt context, dar nu contează.
  Ne luăm după curentul zilei și putem fi șterși ca indivizi în devenire străină de noi înșine. Și nici la nazurile noastre nu renunțăm, metehnele, ticurile, șabloanele eului însingurat. Speriat de lumescul căutător de evidențe, cum or fi și nu ține cont ce dărîmă, ce distruge. Ne auto anihilăm unii pe alții și-n corpore mediul prielnic vieții.