Viața-i de basm și de vis și zilele și serile și nopțile, ca și dimineața cu ale ei bune și de perspectivă. De sîntem singuri, singuri să-I căutăm sprijinul și-L vom afla, E greu de zis ce și cum fiecare cum va putea. În fața SA nu-i regulă, e greu noi cu ale noastre nedrepte și slute între noi ba și în fața LUI. Ne închipuim vrute și nevrute, e dificil să-I intrăm în voie, multe-s năzuințe vechi și noi.
Apăsătoare-i e neputința de a fi cum trebuie, nici nu ne dăm seama în așa lume cum e corect să fim. Exemplele adevărate nu-s în față, ci undeva dosite de nedreptate, ce singuri o înfăptuim. Că de reușim cu chiu cu vai să ne îndreptăm cumsecade să fim, e de a ne bucura. Prin diferite feluri, atrăgînd atenția asupra noastră că am reușit, că am învins neputința.
Strigătul de triumf, e o schimbare, culme a străduințelor de tot felul pînă am reușit. Nu avem la îndemînă prea suficiente metode de îndeplinirea chemării de îmbrățișat. Limitați de orice-i omenește și încă neumblata desăvîrșire de cum se impune a fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu