2562.Nu aplecat prea tare către micile bucurii

  Că unele preocupări ni se par nepotrivite nouă, că-s cam neserioase la o adică. Nu-i chiar așa, omul sfințește locul și lucrul, cînd știe ce vrea cu adevărat și nu-i bai. Dar nu aplecat prea tare către micile bucurii ale vieții și ratîndu-ne menirea zisă. Ci conlucrînd cu firescul realizărilor demne de oameni adevărați responsabili.
  E o fugă de cotidianul nefiresc și înstrăinat de dreptate și morală, cînd ne bucurăm de micile satisfacții. Ce viața ni le oferă, să nu ne depărtăm de seriozitatea convingerilor sănătoase echilibrate, bune. Înălțîndu-se prin ne aventură și neorînduială, ci seriozitatea cumpănită, înfrînarea. Grea dar nu tuturora li-s dragi ghidușiile neserioase ce ne îndepărtează de Esență.
  Să fii mare prin tine, nu-ți permite compromisul cu nedreptatea lumii, nu te atinge. Ești propriu făuritor de personalitatea ce te conduce demn și sigur, fără șovăire. Cumsecădenia, într-adevăr te mai face să cauți și umanul, omenescul, firescul. Coborîrea de pe culmi în stradă, dar cu luare aminte și nu oricum nefiresc.