Uni-s obsedați de o necesară îndreptare, dar incapabili singuri de ea. Și se tot aparent strofoacă, în realitate nu-și modifică firea nedreaptă. Ducînd în eroare și derizoriu și-i duc de nas, neputința e groaznic de închegată. Și-i foarte greu de nu ții cu tot dinadinsul, curajos cu adevărat s-o rupi cu nedreptatea ta. Ce te domină neîntrerupt și îți și convine ai de unde da, să mai și scapi nițel uneori.
O auto amăgire ce te costă, nimic în lume nu-i la întîmplare dar pare. Nu ne alegem noi felul de a fi prin lume răzbătători în ale aflării căi de urmat. Viața ni-i ordonată de SUS și-o convenim, uneori nu chiar cum ne-ar fi pe plac în toate privințele. Trebuie pus osul la treabă în limitele dorințelor de împlinire și reușim să ne împăcăm.
Fugim alții de nedreptate, ne dăm seama că-i pierdere de vreme și nu vrem ca să ne încurcăm. Ci munca dăruită demnă, adevărată cu rezultate întrezărite sincer drept cu tine însuți. Nelimitat la efort susținut, nu cum ne așteptam mai altfel să fie, cunoscînd deci reușita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu