2561.În realitate nu-și modifică firea nedreaptă

  Uni-s obsedați de o necesară îndreptare, dar incapabili singuri de ea. Și se tot aparent strofoacă, în realitate nu-și modifică firea nedreaptă. Ducînd în eroare și derizoriu și-i duc de nas, neputința e groaznic de închegată. Și-i foarte greu  de nu ții cu tot dinadinsul, curajos cu adevărat s-o rupi cu nedreptatea ta. Ce te domină neîntrerupt și îți și convine ai de unde da, să mai și scapi nițel uneori.
  O auto amăgire ce te costă, nimic în lume nu-i la întîmplare dar pare. Nu ne alegem noi felul de a fi prin lume răzbătători în ale aflării căi de urmat. Viața ni-i ordonată de SUS și-o convenim, uneori nu chiar cum ne-ar fi pe plac în toate privințele. Trebuie pus osul la treabă în limitele dorințelor de împlinire și reușim să ne împăcăm.
  Fugim alții de nedreptate, ne dăm seama că-i pierdere de vreme și nu vrem ca să ne încurcăm. Ci munca dăruită demnă, adevărată cu rezultate întrezărite sincer drept cu tine însuți. Nelimitat la efort susținut, nu cum ne așteptam mai altfel să fie,  cunoscînd deci reușita.

1971.Și cei nedrepți, animalizați încă prea mult

   Despărțirea asta între cei capabili și cei incapabili LUI și îndreptării dorite de SUS. Nu cred că se va face ca pe vremea lui Ezdra, adică cei curați ai LUI Dumnezeu. Și cei nedrepți, animalizați încă prea mult, încă greu de întors înspre ceva util și bun societății. În general omenirii, cu porniri de ne stăpînit, incapabili de ce trebuie.
   Doar văzînd prăpastia ce ne desparte, cine știe le-o veni mintea la cap. Și se vor căzni să fie cum trebuie, doar EL știe de-i posibilă așa reunire umană. Cît de nedrepții de fapt sîntem cam cu toții, cred că uni-s mai breji, dar nu-i așa. O iluzie doar trecătoare, o apă și-un pămînt de necorespunzători cam toți.

   Și mai e ceva esențial, nu-i o singură cale de urmat concomitent pentru fiecare. Ci fiecare-și găsește cînd e vremea, calea sa și-o urmeză cum poate înspre ce i se cere. La un moment dat de SUS, ori cum consideră fiecare, că-i menirea sa.

1876.Superioară rațiune universală de aici și de aiurea

   În devenire sîntem cu spiritul în dezvoltarea unor legături ce azi îs obturate. Cînd vom cunoaște îndreptarea mult trîmbițată, dar încă incapabili ne dovedim a fi de ea. Și gîndirea conectară la o superioară rațiune universală și de aici și de aiurea. Ce încă nu știu, că-s oprit încă, ci doar atenționez să ne revenim a fi corecți. Ca să nu ne mai obstrucționăm propria devenire, ce odată pornită, dusă va fi.

   Înspre noua cunoaștere, absolut captivantă și ce nu ne va mai permite întoarceri îndărăt nicicînd. Uitînd de actualele încă porniri ale firii, care țin de animalitatea noastră. Ca erosul, foamea și frica, ce vor fi în alți termeni mai mult de gîndire și mai puțin fizici ca acuma. Nu peste noapte, dar vom mai străbate transformări și cunoașteri în timp, ce ne vor schimba absolut noi.
    Fiind în timp de ne recunoscut și unde sîntem vom afla că nu-i chiar așa cum credeam. Nu că am fost duși de nas, dar astea sînt încă condițiile ce ne trebuiesc. În acest stadiu al dezvoltării terestre, care odată cu noi va cunoaște și el modificări. Vom afla și vom fi ce doar nici nu visăm ci doar poate cine știe... Nici cei mai prolifici născocitori nu au închipuit ce vom afla noi în schimbarea ce va fi.
   Nu va fi un șoc ci o bucurie imensă, că vom fi, v-o zic, nemuritori, zei. Și c-o cunoaștere ce încă nici cei mai deștepți oameni de acum nu se pot lăuda. Dar prrr! Tot cu EL vom avea de furcă, tot LUI ne vom raporta, ținînd de o alcătuire alta nouă.