4095...Neputința tare și mare.

  Nu-i permis ca neputincioși a ne exprima, că-n virtutea amalgamului de nedreptăți. Ce-I se fac de nevolnici să-și zică că ei cred în Dumnezeu, dar EL pentru ei. Nu-i sigur că și există? apoi nu-i așa, de nu ești clar și hotărît numai înspre EL. Și-o tot scalzi ca la Ploiești, c-o fi c-o păți că-i isus că-i chiar creatorul.
  Cu astfel de aiureli și neputințe ce vă lasă s-o duceți pe-o ureche viața doar o vreme. Vi se întorc toate și vă ies pe nas nelegiuirile și netrebniciile la o adică, nemulțumindu-vă. Dar pe pielea voastră de neisprăviți între oameni, natură și mai ales în fața LUI. Cu timpul lumea se va da la calea preconizată SUS a o urma în totalitate cum e firesc.
  Un firesc ce azi nu-i de întrezărit încă în așa fărădelegi continuu, neputința tare și mare.

4094...Conlucrarea corectă cu noi pe față.

  Nu li-i la îndemînă prezența LUI, nedrepților, nesimțiților de tot felul, imoralilor. Și celorlalte categorii de tot felul de neputincioși de bine, util și frumos. Ignorîndu-L cînd trebuia să-L caute corect nu-n demersuri străine de calea SA cu noi. Și astfel nu mai puteau să se exprime, că EL și-o scos telefonul din priză, nu-I de găsit.
  Aiureli, și acei cumva în greșeli dar cu aplecare sinceră și-n dreptate cum EL ne dorește. A-I fi mereu, deci oarecum în greșelile perioadei alungării noastre din fața SA. Deci și aceia erau conștienți de EL oarecum și mulțumiți nu chiar total, dar nu-L învinovățeau. Că nu-i prin preajma lor, simțindu-I prezența-n timp și spațiu, mulțumitor.
  Nu chiar cu totul, cum repetam că totuși EL se gîndea mai dinainte să-și reia conlucrarea corectă cu noi pe față și așa va fi.

4061...Irosindu-ne nemulțumiți prin viață.

  Ținuta firii și-n fața celorlalți cum acționăm contează, ținuta bunului-simț între oameni. Nu mereu gîlceava și neastîmpărul mahalalei vădit neputincios de bine și util. Ci de păruiala verbală ori faptică, înrăutățindu-ne imaginea din familie, societate. Și-n fața LUI cum credeți că sînteți? sigur neputincioși de a fi oamenii dați a fi.
  Mai bine abțineți-vă, greu lucru de nu aveți nimica de înfăptuit corect, cum ni-i cerința. Corigenți între oamenii de omenie, dar puși mereu pe nechibzuire și inutilul. Sporovăielilor necuviincioase, pierdere de vreme și lipsă de respect față de noi înșine. Și mai ales că nu-L știm a mulțumi, costîndu-ne mereu necuviința, ce ni-i greu a o îndrepta.
  Cu același interes să ne schimbăm pentru a nu face umbră degeaba pămîntului, irosindu-ne nemulțumiți prin viață.

4010...Așa la nimereală, cumva.

  O fi, că de-I greșim ne condamnă la nebunie și astfel zurlii o tot sfîrșim inconștienți. E totuși mai bine cred decît conștient și neputincios de bine și mulțumire. Irosindu-ne viața în nemulțumire, amăreală și deznădejdii cumplite, ne pricepînd. Nimica din așa viață, o încercare a CER-ului pe firea fiecăruia dată și necunoscută mereu cum ar fi normal.
  Normalul acesta ni-i un îndepărtat țel, de care nici nu prea ne atingem așa cum sîntem. Și nu de acuma ci de cînd lumea, neștiutori de bine, morală și de EL cum ne tot cere. Și nici azi cum trebuie nu-I știut, ci-n necunoașterea profundă dăinuirii noastre. Pe un Pămînt primitor și noi cam anapoda într-o derivă continuă ne la locul ei.
  Cum ni-i datul și nu putem fi, nici instrucțiuni nu aflăm, o tot ducem așa la nimereală, cumva.

3958...Chiar o sfeclesc.

  Ni se preconizează de unii în scrieri, că sîntem de patru feluri oamenii: Risipitori în așa măsură că nu ne vom îndrepta niciodată, neisprăviți, neputincioși și așa pierim. Mai acătării care se mai regăsește în oarece încercare de recuperare și de alții, poate și reușesc cumva. Cei mai numeroși cumințiți din varii motive și oarecum și drepți tot din varii motive.
  Nu-s chiar corespunzători, dar totuși așa trec între noi ăștia mai nepricepuți. Și în final spuma umanității, raritățile firi umane dedate la orice numai la bine nu. Și totuși sînt și înflăcărații, nu pe degeaba în virtutea prostiei de cînd lumea. Ci-n cumsecădenie, nu delăsători și dezinteresați în fața nedreptății și lumescului. Ci implicați spre schimbarea omenirii, sinceri interesați și tare greu și nu lăsați în pace.
  De regulă aceștia dau de belele toată viața și de nu-L caută și să-L urmeze, chiar o sfeclesc.

3886...Să se mai coboare puntea

  Ne agățăm de vid, neputincioși în bine, morală și cu EL să fim cît putem mai bine. Nici nu avem ce căuta, că nu vom găsi, nu ni-i la îndemînă, de asta și eu. Văd uneori neputința de care tot dau dovadă și zidul SĂU de nepătruns ce-mi stă în față. Oarecum și-L tot încerc e impenetrabil deocamdată, o fost o vreme mai accesibil.
  Dar neputința din mine, nepriceperea, demnitatea prost înțeleasă și cîte altele. M-au tot îndepărtat, de acum aș mai vrea începuturile cu EL, dar nu-i cum vrem noi. Necuviincioșii de la o vreme după ce ni-s cam neprimitoare împrejurările de SUS. Dovedind nepriceperea în toi după o vreme de așteptări ce nu se mai concretizează-n binele dorit.
  Și de SUS și de jos, mai e de așteptat să se mai coboare puntea peste pîrleazul hăului.

3858...Nu-mi explic încă multe

  E tare ușor să zic acuma nelegiuirilor nelegiuiri, dar atunci acei neputincioși. I-au greșit amarnic luîndu-se prea în ușor pe alte cărări răzlețite de EL uitînd. Că-n vechime o tot fost aminte de EL ca Unic și de ne tăgăduit cît sîntem că-i bai mare. Și cu toate că pentru unii se punea mai abitir problema față de restul neamurilor. Asta cu toate pe drept în fața LUI aceia nu-și justificau pornirea fudulă și neonorată nici azi cum se angajară aiurea.
  Totuși EL se comportă oarecum mai curios cel puțin cu ei, aceia părăsiți din vina lor veche. Și-i mai creditează și azi cumva, așa că-i cu luare aminte comportarea și cu ei. De mai lăsat în pacea SA, să se spele pe cap cu ei, nu-i lucru încă hotărît cred. De asta schimbările lor de direcție în privința SA îs mai tare vizibile ca la restul, în lume, zic.
  Parcă nu-i lucru curat, să zic greșind și-mi cer iertare, dar nu-mi explic încă multe și totuși știu cîte ceva, zic.

3782...Și întîietatea SA între noi

  O primă întrebare încuietoare, cum de poți crede? Ți se pune de neputincioși în deriva lumii nedrepte, inconștienți că-și irosesc viața. Sîntem pironiți pe Pămînt în felul nostru, c-o libertate în înfăptuiri trebuincioase ca să fim. Cît ni-i dat a fi, luînd examene după examene ale viețuirii în natura dată. Cu viața dată între oameni știindu-L corect, nu falsificîndu-I felul Divin Unic.
  ÎI sîntem datori și ne ajută să fim cum trebuie, cum ne-o dat să fim, nu oricum. La o grămadă de nereușite din vina nedumeririi aflării pe Pămînt, nu degeaba. Ci-n virtutea unui plan pus la punct înainte de a fi noi fixați pe Pămînt în libertatea. Îngrădită de legile SALE, date nouă să conviețuim respectîndu-le întocmai. Nu cum de multă vreme ne îndepărtăm încercînd marea cu degetul, fără EL și nedrepți.
  Neputincioși la bine, ci binele între noi, în dreptate și întîietatea SA între noi.

3600.Împăcați cu mișmașuri într-o viață ratată

  Ne arătăm mai drepți între nedrepți, cu toții o apă și-un pămînt, dar fiind neputincioși. În fața SA și-ntre oameni, ne dăn ceva mai rotunzi decît ceilalți, mare brînză! Uneori ne mai ține, ieșind în evidență nedrepți între nedrepți, parcă ce contează? Doar așa  să ne aflăm în treabă în așa lumesc nedrept și fără Dumnezeu, nimic firesc pînă la urmă.
  Nu ne dăm seama de iluzoria viață fără EL și îndreptarea corectă, degeaba ne tot strofocăm în cîte religii. Nu facem nici cît o ceapă degerată în fața SA și oricînd ne pasc părăsile în fața nevoilor de tot felul și chiar moartea. De nu ne dezmeticim cu folos LUI și nouă cu adevărat oameni de omenie, demni și clari. În opinii, vorbe și fapte pe măsura cerințelor CER-ești, nu abureli din NT și altele știut nedrepte.
  Dar nu se îndrăznește aducerea la adevărul SĂU, că-I dificil să-I fim cum vrea. Mai bine moartea și necazurile, împăcați cu mișmașuri într-o viață ratată.

3383.Să nu ne lăsăm înviși de greutăți, că nu are rost...

  Nu credem ce ni se tot cere și nu vrem să le înfăptuim, neputincioși, iar cei ce încearcă totuși. Că simt adevărata îndatorire, le zicem nebuni, că vor să-L respecte măcar cît pot de bine. Că nu-i chiar ușor și la îndemîna tuturora, fiecare avînd drămuită sarcina cuvenită. Nu-s la nimereală, ci tare precise, simțind ce e al nostru fiecare, aflîndu-l cu timpul.
  Ni se cere doar să fim nițel mai atenți și ne repeziți, căutîndu-L a cunoaște cît ni-i dat. Puțină răbdare, numai ochi și urechi o vreme, aflîndu-ne calea corectă fiecare. Nu fără muncă, preocupare, îndatorare, aflată cum trebuie în termenul simțit. Nu-i simplu, ci-n timp aflîndu-ne locul cuvenit cumsecade, demni și responsabili. Căutînd să fim cum trebuie mereu, neînduplecați să fim, consecvenți chemării simțite.
  Să nu ne lăsăm învinși de greutăți și că nu are rost că totu-i pierdut și alte lamentări păguboase firii.

3378..Să avem ce poate nu am avut viața întreagă

  Să nu ajungem la bătrînețe neputincioși cu totul, fizic și practic povară pentru ceilalți. Că nu-i deloc plăcut, ci din timp cînd vedem că nu ne mai merg treburile cum știam. Știți doar, căutați-L cu luate aminte, distingîndu-L din așa lumesc nedrept LUI și nouă. Odată aflat țineți-vă de EL, vă va îndruma fără ca ceilalți să afle, doar voi și de vreți.
  Și în timp primind încuviințare de SUS, să spuneți și altora, dacă nu, nu. Mucles! Că de nu puteți fi cumsecade între oameni și-n fața LUI, o veți trage mîța de coadă. Și veți sfîrși ca vai de lumea, nemulțumiți și căidu-vă degeaba la preți. Cît e necurățenia șefă-n lume, nedreptatea tare și mare, nu veți reuși corect în viață. Fără EL și îndreptarea cerută tare de mai de mult de SUS și încă nepricepută jos.
  Deci să avem poate ce n-am avut viața întreagă, din varii motive, demnitatea de a fi oameni adevărați.

3367..Ne punem cenușă-n cap și continuăm nelegiuirile

  Nu vrem uneori să ne gîndim măcar că sîntem cam la fel de neputincioși. Și chiar urîți și răi în vorbe și fapte, ca și-n cele ce le tot întîlnim în împrejurimi. Ce nu ne plac, nu ni se par corecte, ne intrigă uneori, dar nu le căutăm a le combate pe loc. Ci ne mulțumim cu gîndul potrivnic nedreptății și atît, nu sîntem mai vrednici nici noi.
  Ceea ce zărim nedreptate prin jur așa sîntem și noi, poate oarecum mai altfel. Că nu sîntem toți pe un calapod, ci diferiți, cum ne-o tot dat CER-ul să fim. De ne-am îndrepta, perfecționîndu-ne în bine mereu, ar fi de dorit. Dar de unde, se zice că de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere, ba cere c-o investit să fim cum trebuie. Dar nu putem, mai curînd ne tot stricăm decît să ne îndreptăm cumsecade.
  Sînt cazuri că ne punem cenușă-n cap și continuăm nelegiuirile pînă la o nouă evaluare. Cînd iar simțim c-am călcat pe bec și o luăm de la început, iar și iar, nedrepți și cum credeți că mai sîntem?!

2968.Sîntem pe teren minat, pînă ne punem la punct

  Nu numai în nedreptatea lume, ce-o consemnăm neputincioși ne punem pe noi. În bătaia nemiloasă a vremelniciei căreia cădem, implicați din neputința de a fi mai altfel. Îndreptați și înțelegători ai rostului nostru în lume, cu EL și potoliți. Cunoscători ai unor treburi ce azi încă nu-s cu putință, e prea devreme. Așa neputincioși și fără EL, îndepărtați de cele necesare încă o vreme.
  Că uneori ne trece prin cap să ne punem la dispoziția lumii, fiindu-i de folos. Dar cine ne credem? Și cine ne ia în serios și pe ce baze? Așa tam-nisam că ni s-o năzărit, e de văzut de treabă că toate-s încă la locul lor de SUS. Și nu le știm defel, nu avem acces, fiind încă tributari unor îndatoriri ce ne depășesc. E prea devreme și riscul nu există, ci-i totul o programare încă de noi neștiută.
  Sîntem deosebiți de drepți și cu spirit al dreptății ne înverșunăm contra nedreptății. Ce-o simțim contra celor trebuincioase la un moment dat, dar nu-L știm bine deloc. Sîntem pe teren minat pînă nu ne punem la punct, îndreptîndu-ne și aici.

2661.Cît EL nu reacționează în vreun fel, ci se abține

  Să fim așa neputincioși condamnați să nu aflăm bucuriile fericirii decît doar din eroare?! E plata Sa către omenirea ce nu-L vrea cum E, ci-L denigrează cu diverși zei falși. Dar se poartă și-i de luat în seamă cît EL nu reacționează în vreun fel, ci se abține?! Vai de noi la mijloc cu așa înaltă potențialitate și cu așa josnică situare.
  Sîmtem încastrați în timpul nostru, ce-l petrecem, îl trăim, nu ne putem sustrage. Să nu ne cuprindă, e parte din noi și noi îi aparținem vrem nu vrem. Că ar fi o altă trăire în afara timpului, nu știu cum e? Iluzii de vise, năstrușnice copilării de oameni mari, s-au așa se pare, doar. Că doar astfel am gusta cînd vrem și nu vrem fericirea, se poate, dar nu-i posibil omenește, ci în alte lumi, poate.
  Să nu facem nazuri cu viața ce-o avem, așa ni-i dată să o admitem, așa și este. Nefericită, dătătoare de speranțe bune și utile, dar nu știm să ne purtăm cu ea. E greu să fim de modele de existență, altora, ca și noi de negativi într-o existență ternă.

2622.Viața alandala, cu noi cu tot neputincioși

  Ne chircim neputincioși în fața derizoriului lumesc, nu-l pricepem, nu-l vrem. Nu-i de noi și totuși aici sîntem, luați de viața în cursul ei alandala, cu noi cu tot neputincioși. Fricoși de-a binelea, că nu-L știm și nici cumsecade nu ne purtăm, ci nefiresc. Părăsiți mai plătim în neștire totuși, că nu-L știm defel așa cum trebuie, măcar vag.
  E prea bine ascuns în cîte moduri și prezentată falsa SA sosie, necuratul. Ce-i fără cădere de SUS și neputincios ne tot încurcă, parcă anumea s-o sfeclim întruna. E momeala în calea nedrepților ce-o înghit pe nemestecate, priponiți pe vecii vieții scurtate. De așa tărășenie de capcană hîdă și așa deosebit de strălucitor prezentă, oriunde în popor.
  Și-n profesii denigratoare sînt ființe cumsecade, excepțiile ce confirmă regula neputințelor. Așa-i și-n viață, oamenii de omenie, nu-s în față pe ales, ci pitiți în faldurile neobrăzării. Involuntar în așa urîțenie de societate nu-și găsesc locul și-s aiuriți de-a binelea.

2199.De ne recunoscut ca urmași ai LUI pe Pămînt

  Cînd se va pune problema urmării SALE, convinși pe deplin, adică o inițiativă adevărată fermă, credibilă de SUS. Să știm că nu vom mai putea fi neputincioși și delăsători, cei mai mulți. Că vor fi excepții, poate, dar nu vor confirma ci vor plăti, ca să nu ne înstrîmbăm. Iar ca acuma, de ne recunoscut ca urmași ai LUI pe Pămînt, încă în derivă nedreaptă.
   Urmași ai LUI, cu mențiunea, doar în gîndire și spirit oarecum, de ce oarecum? Că EL E Una și noi doar niște creații ale SALE, ce doar îi semănăm, se zice. Și acum 77 de ani după zicerile celor ce L-au văzut chiar așa și este, îI semănăm. Cu gîndirea cît de cît, să nu ne putem compara cu EL o Imensitate și noi simpli oameni.
   În spiritualitate și mai de nimica în raport cu EL, că spiritualitate SA conduce Universul. Iar noi avem o legătură neștiută cu EL și Restul ce nu-L știm și-n ce constă. Legătură și spirituală și energetică, iar spiritul nostru e dezactivat oarecum pînă ne vom dovedi potențialul de a fi cum vrea EL și atunci vom vedea.

2098.Conștienți de ele și consecințele lor

   Parcă nu știm noi unde-i răul și unde-i binele? Ne mințim singuri, deoarece nu sîntem așa neștiutori, ci cu bună știință. Înfăptuim rele și urîte vorbe și fapte, conștienți de ele și consecințele lor. Asupra celorlanți oameni, ori mediului și natură cît și de-I vorba de EL. La fel, nu sîmtem așa de duși cu pluta, să nu ne dăm seama cînd îL renegăm, crezînd în necurate închipuiri. Străine de EL și noi, acei puțini cîți om fi care-L știm corect și facem cît putem după EL.
   De asemenea știind că răul și urîtul ne stau mereu la îndemînă, să le înfăptuim. Iar binele și utilul, e mai greu de făcut și trebuie preocupare atentă și rezultatul e mulțumirea. Pe măsură, dar încă nu sîntem cine știe ce porniți spre ceeea ce trebuie în lume.
   Da uneori viața ne obligă să-i urmăm binele făcut nouă, conformîndu-ne și noi la rîndu-ne. Cum putem cum nu putem, să ne facem datoria de bine și util, ce ni se cere.