2968.Sîntem pe teren minat, pînă ne punem la punct

  Nu numai în nedreptatea lume, ce-o consemnăm neputincioși ne punem pe noi. În bătaia nemiloasă a vremelniciei căreia cădem, implicați din neputința de a fi mai altfel. Îndreptați și înțelegători ai rostului nostru în lume, cu EL și potoliți. Cunoscători ai unor treburi ce azi încă nu-s cu putință, e prea devreme. Așa neputincioși și fără EL, îndepărtați de cele necesare încă o vreme.
  Că uneori ne trece prin cap să ne punem la dispoziția lumii, fiindu-i de folos. Dar cine ne credem? Și cine ne ia în serios și pe ce baze? Așa tam-nisam că ni s-o năzărit, e de văzut de treabă că toate-s încă la locul lor de SUS. Și nu le știm defel, nu avem acces, fiind încă tributari unor îndatoriri ce ne depășesc. E prea devreme și riscul nu există, ci-i totul o programare încă de noi neștiută.
  Sîntem deosebiți de drepți și cu spirit al dreptății ne înverșunăm contra nedreptății. Ce-o simțim contra celor trebuincioase la un moment dat, dar nu-L știm bine deloc. Sîntem pe teren minat pînă nu ne punem la punct, îndreptîndu-ne și aici.

1772.Începuturi de drumuri adevărate, responsabile

   Ne plac visele nu realitatea cotidiană, simțită cum e nemiloasă și nedreaptă. Și nici să ne cunoaștem pe noi înșine, cu fărădelegile întipărite în inconștient. Gata oricînd de-i stingherit să ni le reamintească, cu gînd de îndreptare. De regulă cu mari renunțări și reparații, cum ne cum, îs de făcut. Unele dureroase și începuturi de noi drumuri, adevărate, curate, dar responsabile.
   Ni se pare corect din cînd în cînd, să ne reconsiderăm faptele, vorbele. Analizîndu-le de-a fir-a-păr, cumsecade noi înșine îndreptînd din timp greșelile. Să nu se învechească și ne mai aducînd-ne aminte de ele să ne considerăm buni. Deci să ne luminăm, cum se zice, noi înșine în liniște și pace interioară, că-i posibil.
  Să nu ne lăsăm duși, stăpînindu-ne și nu-i ușor, de pornirile imorale ce ne dau tîrcoale mereu. Înfrînîndu-ne, sexualitatea și alte animalice trăiri pimitive, ne educate la timp. Cînd se putea mai simplu în copilărie și tinerețe. Iresponsabilitate părintească greu plătită de ei și odrasle în timp.
   Bazîndu-ne doar pe rațiunea e la fel de periculoasă ca și nebunia cînd e exagerată. Ea nu poate rezolva toate problemele care se ivesc în viață. Dar nici în extrema cealaltă, că nu-i bună de nimica. Ci de la caz la caz și cu echilibru se rezolvă mai toate treburile existenței.