1772.Începuturi de drumuri adevărate, responsabile

   Ne plac visele nu realitatea cotidiană, simțită cum e nemiloasă și nedreaptă. Și nici să ne cunoaștem pe noi înșine, cu fărădelegile întipărite în inconștient. Gata oricînd de-i stingherit să ni le reamintească, cu gînd de îndreptare. De regulă cu mari renunțări și reparații, cum ne cum, îs de făcut. Unele dureroase și începuturi de noi drumuri, adevărate, curate, dar responsabile.
   Ni se pare corect din cînd în cînd, să ne reconsiderăm faptele, vorbele. Analizîndu-le de-a fir-a-păr, cumsecade noi înșine îndreptînd din timp greșelile. Să nu se învechească și ne mai aducînd-ne aminte de ele să ne considerăm buni. Deci să ne luminăm, cum se zice, noi înșine în liniște și pace interioară, că-i posibil.
  Să nu ne lăsăm duși, stăpînindu-ne și nu-i ușor, de pornirile imorale ce ne dau tîrcoale mereu. Înfrînîndu-ne, sexualitatea și alte animalice trăiri pimitive, ne educate la timp. Cînd se putea mai simplu în copilărie și tinerețe. Iresponsabilitate părintească greu plătită de ei și odrasle în timp.
   Bazîndu-ne doar pe rațiunea e la fel de periculoasă ca și nebunia cînd e exagerată. Ea nu poate rezolva toate problemele care se ivesc în viață. Dar nici în extrema cealaltă, că nu-i bună de nimica. Ci de la caz la caz și cu echilibru se rezolvă mai toate treburile existenței.