2968.Sîntem pe teren minat, pînă ne punem la punct

  Nu numai în nedreptatea lume, ce-o consemnăm neputincioși ne punem pe noi. În bătaia nemiloasă a vremelniciei căreia cădem, implicați din neputința de a fi mai altfel. Îndreptați și înțelegători ai rostului nostru în lume, cu EL și potoliți. Cunoscători ai unor treburi ce azi încă nu-s cu putință, e prea devreme. Așa neputincioși și fără EL, îndepărtați de cele necesare încă o vreme.
  Că uneori ne trece prin cap să ne punem la dispoziția lumii, fiindu-i de folos. Dar cine ne credem? Și cine ne ia în serios și pe ce baze? Așa tam-nisam că ni s-o năzărit, e de văzut de treabă că toate-s încă la locul lor de SUS. Și nu le știm defel, nu avem acces, fiind încă tributari unor îndatoriri ce ne depășesc. E prea devreme și riscul nu există, ci-i totul o programare încă de noi neștiută.
  Sîntem deosebiți de drepți și cu spirit al dreptății ne înverșunăm contra nedreptății. Ce-o simțim contra celor trebuincioase la un moment dat, dar nu-L știm bine deloc. Sîntem pe teren minat pînă nu ne punem la punct, îndreptîndu-ne și aici.

2052.Să căutăm cum o fi să-L aflăm și urma

   Cînd nu distingem clar calea, îndreptarea, împotmolindu-ne ușor în nedreptatea lumii. Deoarece ne impulsionează pasiunile, instinctele, pornirile ne strunite din timp. Lipsa celor 7 ani de acasă, să căutăm cum o fi să-L aflăm și urma, chiar de ni-i greu. Vom reuși mult mai bine, cu EL în gînd, în calea de urmat, nu vom mai rata țelul.
   Avînd mereu în față viața înaintașilor noștri, terminînd cu părinții, ce ni-s exemple vii. Să nu căutăm a-i copia, continuarea preocupărilor lor, înseamnă o continuă dezvoltare pe culmi neatinse. Profesional și mai ales uman, că de nu se poate adăuga nimica în plus, mai bine renunțăm. Să nu fim neinteresanți între oameni, ci căutînd perfecțiunea bună, utilă și frumoasă, de se poate.
    Iar de putem toate acestea omenești înfăptuiri să le corelăm și c-o credință. În EL adevărată, clară și fermă, chiar că am realizat ceva deosebit pentru ziua de azi. Că de regulă în lume EL nu-I cunoscut mai defel și afirmarea ta e mai deplină.

1901.Se mai poate păsuire pentru greșelile noastre

   Ne mai dă speranțe și mai picură îndurare pe ici pe colo, nu-i părăsire cum merită. Nedreptatea lumii, deci se mai poate păsuire și pentru greșelile noastre mereu de cînd sîntem. Ne iartă multe și mărunte și nici nu ne dăm seama, că nu ni-I în atenție. Ci nedreptatea și imoralitatea, fără EL și fărădelegea în fața SA și a societății.
   În fața SA trebuie să fim mereu sinceri și deschiși cunoașterii ce ni se oferă. Și să avem curajul propriilor opinii adevărate în concordanță cu ceea ce sîntem. Ceea ce facem cu adevărat să nu ne dezicem, ci să apărăm neîncetat, că ne reprezintă, e din noi. Și doar pe gustul nostru, de-i dorit, să-l dăruim și altora cu folos.
   Sîntem creați, dați în lume să fim, nu ca să ne iriosim viața, degeaba, ci cu folos. Că nu ne prea pricepem, e de înțeles, lipsind Baza vieții din societate și îndreptarea. Și totuși EL ne cere să fim cum dorește, dar s-o rupt firul transmisiei corecte către voi. Ci doar nedreptatea în societate și miciuna în spiritualitate izbîndește să vă fure. Și să plătiți ca și ei nedrepții voștri îndrumători strîmbi.

1818.Cei neastîmpărați și buni îs greu de dus de nas

   Nedreptatea lumii de azi îi înșeală în primul rînd pe cei de bună-credință. Îs mai ușor de aburit cu rele și urîte, molipsindu-i și plătesc, ratîndu-și viața. Alor și a familiei lor. Că cei mai neastîmpărați dar corecți, cît se poate într-o astfel de lume, îs mai greu de dus. Și din partea celor bune și utile nu li se prea prinde de mînă. Așa o ajuns azi lumea nedreaptă și fără EL, părăsită în necazuri și grăbite dispariții.
   De asta de putem și spre binele strîmbilor, să ne ferim de ei. Și de-s interesați de ce? Să le-o zicem de la obraz clar și răspicat. Adevăru-n față, crud dar corect și ce-i de făcut. De se încumetă în vriun fel. Că de cele mai multe ori e degeaba demersul, nu-i timpul trezirii cele-i mari. Ci poate pe sponci, unii care prin cine știe ce concurs de împrejurări, admite măcar atenționarea.
   Că de regulă azi nedrepții se simt ofensați de le atragi atenția cît de netrebnici îs. Între oameni văzuți și-n fața SA mai mult ca sigur. Dar încă le mai merge un timp, care-i judecat SUS. Și la o adică se sparge buba, li se ia maul și-o sfeclesc poate definitiv. Că nu-i de glumit cînd nu-ți mai știi de lungul nasului, în raport cu EL și oameni.
   Oricînd, cînd ești nedrept să te aștepți să ți se termine vlaga, ta și a familiei tale.

1804.Necazuri, învățate cu ele din ignoranță față de EL

   Adevărului de-I respectat îI prinde bine libertatea între oameni. Dar cînd e zăgăzuit de nedreptatea lumii, ce nu-L cunoaște dar nici nu-L vrea. Chiar de are de furcă cu necazurile nenumărate, învățate cu ele din ignoranță față de EL. Și-o îndreptare cerută de SUS, la fel nerespectată. Cu acelea-și consecințe dureroase fiind părăsiți că-L nesocotesc, grăbiți spre groapă. Nemulțumiți de neputința lor neroadă, mai toți pe un calapot de nedreptate fiind de cînd lumea.

   Nu ne putem ascunde după deget, că nu știm ce se cuvine și ce nu, poate nici bunul-simț. Nu-l dibuim cum trebuie ? Ce ție nu-ți place altuia nu face, ce mare filozofie? Doar interesul de a fi om adevărat, nu o pacoste de netrebnic. Cu respectul cuvenit fiecăruia și nouă înșine, mai uituci și iertători. Și cu încredere moderată de-o fermitate demnă în fața oamenilor și mai ales a SA.
   Să ținem cont mereu de EL, că ne urmărește de vrem ori nu, sîntem odraslele LUI, neștiutoare încă de multe. Dar cu perspective de îndreptare și recunoștință adevărată.Cînd va mai hotărî EL să ne mai tragă de mînecă în a-L afla mai acătării. Fără grabă poate de data asta, și noi mai pe fază, cred că ne vom mai înțelege.
   Poate nu 100% dar pe aproape, fiecare contribuind să fim cum trebuie, dintre noi. Că EL e Șefu și noi colaboratorii în aflarea a ceea ce trebuie aflat și făcut în continuare.

1799.ÎL nesocotim îndepărtîndu-ne de EL și realitate

   Ne cerem să născocim continuu, noi și noi închipuiri ce de regulă ne îndepărtează de realitatea SA. Și înstrăinați bîjbîim în nedreptatea lumii, pe deasupra îI și greșim plătind vîrtos. Ne mai și îndrumă, dar îL nesocotim îndepărtîndu-ne de EL și realitate. Ce ne-ar ajuta la o adică în cunoașterea lumii noastre și a LUI, cît vom putea.
   Ar trebui să ne răzgîndim a fi mai pașnici în relațiile cu EL să nu-L mai ignorăm. Și dușmăni pe Creatorul nostru, al tuturora și să ne socotim cum sîntem și cine-I EL și noi? În această relație că-i o relație vrem nu vrem, ce n-o conștientizăm defel corect. Inconștienți, depărtați și totuși urmăriți din aproape de SUS cu interes, ce nu-l știm bine.
   Sîntem vrem nu vrem în comuniune cu Pămîntul și natura ce ne creiază mediul ambiant. Dar atît, nu știm mai multe, nu putem încă conștientiza măcar strictul necesat. Să nu mai greșim atîta și să suferim consecințele neatenției minime măcar. Că-n timp ne vom dezmetici la mai multă minte cum trebuie cu ea și EL și noi, ca un Tot. Încă ne știut defel și cu urmările astea nedrepte și urîte încă.
   Și natura și Pămîntul resimt lipsa unei înțelegeri cu noi, încă sălbatici în multe privințe. Neatenți și apucați stricînd încă echilibre bine structurate din facere și plătim. Și încă vom mai plăti, pentru că multe mai trebuiesc făcute și nu se întrezăresc.

1774.Educație fermă și clară în bine, conștienți de EL

   Omul e preocupat de calitate în dauna cantității, ca și de morală și dreptate. Condiții înrădăcinate din facere, dar necesare mereu de pus în evidență, că se pierd. În timp și-n nedreptatea lumii, tot mai agresivă, e greu de ținut piept. De unul singur și fără o educație adevărată fermă și clară în bine și conștient de EL.
   Tot amintesc, că-n viață sîntem majoritatea creditați un timp de SUS, să ne înfruptăm. Din viața dată cadou, s-o experimentăm în fel și chip, învățînd să fim oameni. Și după o vreme, cam se știe SUS de ce sîntem capabili. Și încep unele îndrumări, ce-s nevoie de priceput. E greu că-n societate fără Baza vieții și îndreptarea la fel nu-i respectată în bine.
   Să nu ne arătăm plictisiți și fără chef de viață, chiar de-i grea, să răzbim a-i afla rostul. Că EL ne-o îndrumat și se știe că e nevoie de moralizare în societate. De înfăptuit binele și să-L știm corect. Cu astea la activ, vom duce-o bine mult în viață apropiindu-ne și de EL și El de noi.
   Nu va mai fi experimentată desnădejdea, suferința ci o viață corectă, mulțumitoare. Tu și familia ta, fără neajunsuri, în tihnă rezolvîndu-vă o existență normal. Cum ceilalți n-o cunosc, nedrepți și fără EL știu părăsirea și nevoile cîte sînt. Toate formele de înspăimîntare a celor fără EL și nedrepți, de la boli și toate necazurile. Și moartea prematură, neașteptată, nemulțumirea la final de viață, ce-o resimte întreaga familie.