Nedreptatea lumii de azi îi înșeală în primul rînd pe cei de bună-credință. Îs mai ușor de aburit cu rele și urîte, molipsindu-i și plătesc, ratîndu-și viața. Alor și a familiei lor. Că cei mai neastîmpărați dar corecți, cît se poate într-o astfel de lume, îs mai greu de dus. Și din partea celor bune și utile nu li se prea prinde de mînă. Așa o ajuns azi lumea nedreaptă și fără EL, părăsită în necazuri și grăbite dispariții.
De asta de putem și spre binele strîmbilor, să ne ferim de ei. Și de-s interesați de ce? Să le-o zicem de la obraz clar și răspicat. Adevăru-n față, crud dar corect și ce-i de făcut. De se încumetă în vriun fel. Că de cele mai multe ori e degeaba demersul, nu-i timpul trezirii cele-i mari. Ci poate pe sponci, unii care prin cine știe ce concurs de împrejurări, admite măcar atenționarea.
Că de regulă azi nedrepții se simt ofensați de le atragi atenția cît de netrebnici îs. Între oameni văzuți și-n fața SA mai mult ca sigur. Dar încă le mai merge un timp, care-i judecat SUS. Și la o adică se sparge buba, li se ia maul și-o sfeclesc poate definitiv. Că nu-i de glumit cînd nu-ți mai știi de lungul nasului, în raport cu EL și oameni.
Oricînd, cînd ești nedrept să te aștepți să ți se termine vlaga, ta și a familiei tale.
