2839.În viață erau de invidiat, ce tari se țineau

  De regulă cei răi plătesc oarecum și nu scapă de aici cum doresc, situații și situații. Dar sînt și cazuri cînd nedrepții de pe Pămînt nu pot plăti cît sînt în viață. Vor rămîne datori urmașii, pînă la a cîta generație vrea CER-ul. Ori se vor îndrepta de pot, că-s diferite potențiale în timp și spațiu și aici și dincolo. Deci dincolo, ori cine știe cum? Doar EL și Lumea SA, noi ne știind și contabilizînd.
  Zicem dezinformați, că nu merităm altfel să fim, că nu s-o făcut dreptate! Sîntem așa mici și neimportanți în caruselul lumii, acesteia și pe deasupra și groaznic de nedrepți. Neputincioși în bine și îndreptarea cerută SUS, că nu mai putem avea cuvîntul. În fața LUI și colac peste pupăză, nici nu-L știm bine, ci-L discredităm mereu. Deci ioc recunoaștere și la fel recompensă.
  Și caracterele cele mai tari, de ne cuprins de unii și alții, în mod obișnuit. La scadență nu-și găsesc astîmpărul, fiind percepute SUS, nedrepte și simt asta. Autoevaluarea, chiar de-i aproximativă, tot știu ce-i de știut pentru ei și-s nesiguri. O viață au fost de invidiat, ce tari erau și se țineau în fața celorlalți, și acuma?!

2435.Li se va îmbunătăți considerabil lor și familiei lor

  Imperfecțiunea e idealul nedrepților, că nu-L știu, nu-L simt, îI greșesc și plătesc. Nu știu ce trebuie să facă, ca să le fie bine, simplu, îndreptarea între oameni. Și să-L afle cum trebuie pe Singurul Dumnezeu din CER, deocamdată atîta. Și viața li se va îmbunătăți considerabil lor și familiei lor. Au avut de tras și încă trag necazuri diferite și grele, dînd vina pe diferite societăți umane.
  Toate-s cum trebuie doar să fie ei cum trebuie în lume și SUS și nimica nu-i neplăcut. Și credința asta nedreptă lumii, crează nesiguranță, nemulțumire. Că în general credința dă speranțe de mai bine și de se vede că nu-i nimica corect. Ci te duc cu zăhărelul, închipuite promisiuni în altă viață. De obicei cînd va zbura porcul și cum nu prea are de gînd să zboare. E vai de cei creduli în deșărtăciuni și minciună cît vrei și nu vrei.
  Că acei chemați de EL în desăvîșire să-L urmeze încet se îndepărtează de lume. Dispărînd în alte preocupări ce oamenilor le sînt străine și astfel înstrăinată lume e asta a voastră de EL. Și nu avem cum ne călăuzi cum trebuie, de nu știm de EL și de noi cum trebuie.

1832.Simțim atracția pentru a exista pe Pămînt, e vis

   Nedrepții cum or fi mai depărtați ori mai apropiați de EL și îndreptarea. Preconizată SUS, nu-și explică multe și mărunte, greșindu-I, părăsiți, plătesc. Că noi prin toată ființa noastră simțim  atracția pentru a exista pe Pămînt. Să trăim e un vis, realizabil, nu pentru toți, sîntem aleși și să viețuim, la urma urmei. Doar să ne dăm seama de datoria ce I-o avem de îndeplinit, cum ne pricepem mai bine.
   Că nu-i un calapot de îndreptare, ci fiecare își are calea, ce-i singură pentru el. Și de-o află, de regulă nu singur ci cu sprijinul SĂU, să nu ne mai lăsăm amăgiți de nedreptatea lumii niciodată. Urmînd-o, EL ne însoțește să fim cum trebuie. Îi amară dulceața vieții celor ce nu-i prind șpilul, e greu de nu ai vreun sprijin. Cu toate că-L simți e departe și dificil cu atîtea pe cap.
   Că nu-i aflăm secretele vieții și ne trecem vlăguiți de-o existență nedreaptă. În lipsa Bazei vieții, ca principală ancorare într-o trăire corectă și responsabilă. Înstrăinați de un fel de a fi normal, cu EL și alte adevăruri lipsă, dar doldora de altele. Toate nefolositoare, ci abureli nedrepte nouă dezorientați, clenții părăsirilor și pedepselor.
   În schimb EL supărat pe noi, ne dă îndrumări, care cum le pricepe cum vrea fiecare. De regulă ne conforme  cu dorința SA pentru noi, iar greșindu-I, îndepărtîndu-ne mereu și nemulțumiți.

1818.Cei neastîmpărați și buni îs greu de dus de nas

   Nedreptatea lumii de azi îi înșeală în primul rînd pe cei de bună-credință. Îs mai ușor de aburit cu rele și urîte, molipsindu-i și plătesc, ratîndu-și viața. Alor și a familiei lor. Că cei mai neastîmpărați dar corecți, cît se poate într-o astfel de lume, îs mai greu de dus. Și din partea celor bune și utile nu li se prea prinde de mînă. Așa o ajuns azi lumea nedreaptă și fără EL, părăsită în necazuri și grăbite dispariții.
   De asta de putem și spre binele strîmbilor, să ne ferim de ei. Și de-s interesați de ce? Să le-o zicem de la obraz clar și răspicat. Adevăru-n față, crud dar corect și ce-i de făcut. De se încumetă în vriun fel. Că de cele mai multe ori e degeaba demersul, nu-i timpul trezirii cele-i mari. Ci poate pe sponci, unii care prin cine știe ce concurs de împrejurări, admite măcar atenționarea.
   Că de regulă azi nedrepții se simt ofensați de le atragi atenția cît de netrebnici îs. Între oameni văzuți și-n fața SA mai mult ca sigur. Dar încă le mai merge un timp, care-i judecat SUS. Și la o adică se sparge buba, li se ia maul și-o sfeclesc poate definitiv. Că nu-i de glumit cînd nu-ți mai știi de lungul nasului, în raport cu EL și oameni.
   Oricînd, cînd ești nedrept să te aștepți să ți se termine vlaga, ta și a familiei tale.

1698.EL încearcă îndreptarea ce nu se prinde de noi

   Nedrepții, cînd I se umple paharul răbdării SALE, la nelegiuirile lor, plătesc. Și părăsiți, se miră de ce li se întîmplă. Cumplite-s punerile la punct, de se pricep ce-i vizați, de nu-i degeaba. Și  oricînd capabili nedrepții de noi potlogării ce-L scot din pepeni. Și se reia coborîrea armatei din pod (CER), pentru a-i îndrepta de se prind. Că de fapt, de secole multe EL tot ne încearcă îndreptarea ce nu se prinde de noi.
    Într-adevăr lipsind Baza vieții din lume, interpretînd ale CER-ului acțiuni prin nedrepte închipuiri. Nici nu-i de mirare că nici azi nu-L știm defel și oricînd îI tot greșim. Și părăsirile și suferințele îs pe măsura supărării pricinuite LUI în CER. EL are diverse metode de a ne pedepsi, părăsiți fiind, nu numai cu boli și dezastre naturale ori de altă natură.
    Ci și prin a ne pune să ne păruim între noi, fiind capabili de anihilare totală a vieții. De nu intervine, apărîndu-și totuși creația, cu speranțe de îndreptare în continuare. Chiar de nu dăm semne de a ne fi venit mintea la cap, nici acuma.
    Și totuși mai întrezărim ici și colo, răzlețită prin cîte unghere stinghere omenia încă în floare. Stingherește nedreptatea și e preambulul îndreptării ce vine. Sămînță e, doar prielnic mod de răspîndire și dezvoltare e de aflat. EL va interveni la timp și-L vom recunoaște, dezmeticindu-ne definitiv atunci.