1698.EL încearcă îndreptarea ce nu se prinde de noi

   Nedrepții, cînd I se umple paharul răbdării SALE, la nelegiuirile lor, plătesc. Și părăsiți, se miră de ce li se întîmplă. Cumplite-s punerile la punct, de se pricep ce-i vizați, de nu-i degeaba. Și  oricînd capabili nedrepții de noi potlogării ce-L scot din pepeni. Și se reia coborîrea armatei din pod (CER), pentru a-i îndrepta de se prind. Că de fapt, de secole multe EL tot ne încearcă îndreptarea ce nu se prinde de noi.
    Într-adevăr lipsind Baza vieții din lume, interpretînd ale CER-ului acțiuni prin nedrepte închipuiri. Nici nu-i de mirare că nici azi nu-L știm defel și oricînd îI tot greșim. Și părăsirile și suferințele îs pe măsura supărării pricinuite LUI în CER. EL are diverse metode de a ne pedepsi, părăsiți fiind, nu numai cu boli și dezastre naturale ori de altă natură.
    Ci și prin a ne pune să ne păruim între noi, fiind capabili de anihilare totală a vieții. De nu intervine, apărîndu-și totuși creația, cu speranțe de îndreptare în continuare. Chiar de nu dăm semne de a ne fi venit mintea la cap, nici acuma.
    Și totuși mai întrezărim ici și colo, răzlețită prin cîte unghere stinghere omenia încă în floare. Stingherește nedreptatea și e preambulul îndreptării ce vine. Sămînță e, doar prielnic mod de răspîndire și dezvoltare e de aflat. EL va interveni la timp și-L vom recunoaște, dezmeticindu-ne definitiv atunci.