3773..Nu mereu se și fac cunoscuți

  De am fi, dar nu sîntem pe calea credinței corecte și greșindu-I nu ne primește. Măcar la cuvînt mereu, ci așa uneori depinzînd de multe neștiute aici jos. Ne-ar conferi statute excepționale credința corectă în EL și lumea LUI. Dar nu dovedim încă, fiind îndepărtați, așa ne menținem în viața asta incorectă față de EL și noi. Datori, dar nu conștientizăm mai deloc față de EL și noi îmbunătățiți să dorim a fi.
  În așa necurate și îndepărtate de Credința corectă în EL, de comitem mai greșeli. Nu ne bucurăm de privilegii, ci și mai abitir părăsiți plătim la o adică. După socotelile CER-ului, aflîndu-le cînd ne interesăm cît de cît să-I fim în față buni. Ceilalți cîți or fi desigur îs privilegiați și beneficiază cum trebuie de favorurile de SUS.
  Ce majoritatea dezinteresată și acei beneficiari nu mereu se și fac cunoscuți, nu merităm.

2474.Părăsiți cînd le vine rîndul plătesc

  Ne tot dăm cu părerea greșindu-I, că nu-L urmăm, ci necuratul mort vechi ni-i crezul. Asta săvîrșesc nedrepții la greu între noi și-n fața LUI, părăsiți cînd le vine rîndul plătesc. Numai minciuni trîntim în fața a gură-cască ce-i silim la nedreptăți ce le plătesc involuntar înfăptuite. Din vina neisprăviților de tot felul. Își tot dau cu părerea închipuindu-și-L în fel și forme, dar nu-L știu defel, cum ne cere Însuși EL.
  Să-L credităm și respecta, cerîndu-ne în primul rînd îndreptarea între noi oamenii.
  Credința în EL nu-i posibil de controlat, nu se simte de știi să fii cu luare-aminte. Că nu-i de glumit cu nedreptatea încă la putere, teroarea prostiei încă în formă. Capabilă și în topul nedrepților rătăciți de neputința de a ști adevărul SĂU ordinar. Pentru oricine-L vrea deschis, îL găsește cînd dorește cu adevărat și  cu curaj.

1832.Simțim atracția pentru a exista pe Pămînt, e vis

   Nedrepții cum or fi mai depărtați ori mai apropiați de EL și îndreptarea. Preconizată SUS, nu-și explică multe și mărunte, greșindu-I, părăsiți, plătesc. Că noi prin toată ființa noastră simțim  atracția pentru a exista pe Pămînt. Să trăim e un vis, realizabil, nu pentru toți, sîntem aleși și să viețuim, la urma urmei. Doar să ne dăm seama de datoria ce I-o avem de îndeplinit, cum ne pricepem mai bine.
   Că nu-i un calapot de îndreptare, ci fiecare își are calea, ce-i singură pentru el. Și de-o află, de regulă nu singur ci cu sprijinul SĂU, să nu ne mai lăsăm amăgiți de nedreptatea lumii niciodată. Urmînd-o, EL ne însoțește să fim cum trebuie. Îi amară dulceața vieții celor ce nu-i prind șpilul, e greu de nu ai vreun sprijin. Cu toate că-L simți e departe și dificil cu atîtea pe cap.
   Că nu-i aflăm secretele vieții și ne trecem vlăguiți de-o existență nedreaptă. În lipsa Bazei vieții, ca principală ancorare într-o trăire corectă și responsabilă. Înstrăinați de un fel de a fi normal, cu EL și alte adevăruri lipsă, dar doldora de altele. Toate nefolositoare, ci abureli nedrepte nouă dezorientați, clenții părăsirilor și pedepselor.
   În schimb EL supărat pe noi, ne dă îndrumări, care cum le pricepe cum vrea fiecare. De regulă ne conforme  cu dorința SA pentru noi, iar greșindu-I, îndepărtîndu-ne mereu și nemulțumiți.

1658.Ne-o instruit și să-L luăm în seamă, că-i bai

   Nu sîntem străini și călători pe Pămîntul SĂU și al nostru, casa noastră, ce ne-o dat-o în grijă. Ci să ne implicăm să fim cum trebuie pentru a nu fi doar turiști. Și mai rău, nedrepți doar, greșindu-I, în suferințe, părăsiți și degrabă părăsind lumea. Ne înțelegînd nimic din viață, că-i de lucru pe aicea, dar cum trebuie, nu aiurea, c-o ratăm.
   Nu să ne facem că lucrăm, ci să ne implicăm corect în viață, cunoscînd ce trebuie. Că EL ne-o instruit chiar pe aicea și să-L luăm în seamă, că-i bai mare de nu. Greu ușor să ne învățăm a fi normali în viață, simplă necomplicată de nedreptate și înrăire. Îndreptați cu bun-simț și bine, aflîndu-L simplu și corect.
   EL ne-o dat viața și nu ne-o întrebat de primim să trăim pe Pămîntul SĂU. Dar tare ne place, dar încă nu știm cum trebuie să fim. Să dăruim și noi celor ce doresc ca și noi, cînd au nevoie și să nu știe decît EL, noi și nevoiașul. De asemenea să ocolim a fi văzuți cînd ne rugăm, cînd îI mulțumim. În general cînd avem o legătură cu EL, doar noi cu EL, în intimitatea noastră sinceră, departe de ceilalți.
    Se zice teoretic că cele zece porunci din VT(Vechiul Testament) îs valabile și celorlante credințe, ce-și au obîrșia și din acestea : Să nu ai alți Dumnezei în afară de MINE. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sînt în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos decît pămîntul. Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele LUI. Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele. Să nu ucizi. Să nu furi. Să nu mărturisești strîmb împotriva aproapelui tău. Să nu poftești casa, nevasta, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.
   E decalogul primit pe muntele Horeb de Moise, direct de la Dumnezeu. Și acum 77 de ani în țara noastră, la o diferență așa mare în timp, tot niște oameni au primit tot de EL îndrumări de urmat pentru oameni. Și cum decalogul e încă urmat, cele cerute de EL pe aicea nu-s urmate de nimeni. Parcă o vorbit în vînt și de asta-s părăsirile și necazurile de tot felul. Pînă cînd nedrepților?