1798.Făuritori de bine, util și frumos și-nspre EL ceva

   Să nu se spună că am trăit degeaba, să se cunoască ceva în urma nostră. De obicei realizări materiale, bune și ele, de-s folositoare omului înspre bine. Deci să nu fim turiști, ci făuritori de bine, util și frumos. Și de reușim și înspre EL să înfăptuim cîte ceva, spre aflatea oamenilor e  și mai și.
   Ființa om, creație materială cu gîndire și spirit de legătură cu Totul și invers. De se învrednicește în bine și-n aflarea SA corectă, pentru a fi bine primit oriunde. De regulă nu pe Pămînt, cu toate că și aicea-i ceva simțit, inexplicabil încă.
   Condiția de om bazată pe foame, frică și eros e săracă și nedreaptă, principala era legătura cu EL. Ce o tot evităm a aminti, parcă ne-ar fi rușine cu Divinitatea, consider, că-i neputință. Necunoaștere deplină ce se va îmbogăți și va prisosi cît de curînd.
   Totuși omu-i  conștient de ceva ce-i lipsește și tot caută, scormonește, nu se lasă. Nu-i suficientă căutarea, e necesară și îndreptarea cerută de SUS, ca o condiție. Ca și cînd am promova într-o clasă superioară, examenul de trecere, de intrare. E unul poate consideră unii umilitor, de ar fi în fața a ființe inferioare nouă. Dar e în fața SA, cea mai desăvîrșită formă a existenței universale.
   Și din cauză că n-o știm defel, ne și eschivăm de o vreme a o cunoaște. Și-i rău și-i o neputință plătită greu dintotdeauna.

1658.Ne-o instruit și să-L luăm în seamă, că-i bai

   Nu sîntem străini și călători pe Pămîntul SĂU și al nostru, casa noastră, ce ne-o dat-o în grijă. Ci să ne implicăm să fim cum trebuie pentru a nu fi doar turiști. Și mai rău, nedrepți doar, greșindu-I, în suferințe, părăsiți și degrabă părăsind lumea. Ne înțelegînd nimic din viață, că-i de lucru pe aicea, dar cum trebuie, nu aiurea, c-o ratăm.
   Nu să ne facem că lucrăm, ci să ne implicăm corect în viață, cunoscînd ce trebuie. Că EL ne-o instruit chiar pe aicea și să-L luăm în seamă, că-i bai mare de nu. Greu ușor să ne învățăm a fi normali în viață, simplă necomplicată de nedreptate și înrăire. Îndreptați cu bun-simț și bine, aflîndu-L simplu și corect.
   EL ne-o dat viața și nu ne-o întrebat de primim să trăim pe Pămîntul SĂU. Dar tare ne place, dar încă nu știm cum trebuie să fim. Să dăruim și noi celor ce doresc ca și noi, cînd au nevoie și să nu știe decît EL, noi și nevoiașul. De asemenea să ocolim a fi văzuți cînd ne rugăm, cînd îI mulțumim. În general cînd avem o legătură cu EL, doar noi cu EL, în intimitatea noastră sinceră, departe de ceilalți.
    Se zice teoretic că cele zece porunci din VT(Vechiul Testament) îs valabile și celorlante credințe, ce-și au obîrșia și din acestea : Să nu ai alți Dumnezei în afară de MINE. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sînt în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos decît pămîntul. Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele LUI. Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele. Să nu ucizi. Să nu furi. Să nu mărturisești strîmb împotriva aproapelui tău. Să nu poftești casa, nevasta, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.
   E decalogul primit pe muntele Horeb de Moise, direct de la Dumnezeu. Și acum 77 de ani în țara noastră, la o diferență așa mare în timp, tot niște oameni au primit tot de EL îndrumări de urmat pentru oameni. Și cum decalogul e încă urmat, cele cerute de EL pe aicea nu-s urmate de nimeni. Parcă o vorbit în vînt și de asta-s părăsirile și necazurile de tot felul. Pînă cînd nedrepților?