1798.Făuritori de bine, util și frumos și-nspre EL ceva

   Să nu se spună că am trăit degeaba, să se cunoască ceva în urma nostră. De obicei realizări materiale, bune și ele, de-s folositoare omului înspre bine. Deci să nu fim turiști, ci făuritori de bine, util și frumos. Și de reușim și înspre EL să înfăptuim cîte ceva, spre aflatea oamenilor e  și mai și.
   Ființa om, creație materială cu gîndire și spirit de legătură cu Totul și invers. De se învrednicește în bine și-n aflarea SA corectă, pentru a fi bine primit oriunde. De regulă nu pe Pămînt, cu toate că și aicea-i ceva simțit, inexplicabil încă.
   Condiția de om bazată pe foame, frică și eros e săracă și nedreaptă, principala era legătura cu EL. Ce o tot evităm a aminti, parcă ne-ar fi rușine cu Divinitatea, consider, că-i neputință. Necunoaștere deplină ce se va îmbogăți și va prisosi cît de curînd.
   Totuși omu-i  conștient de ceva ce-i lipsește și tot caută, scormonește, nu se lasă. Nu-i suficientă căutarea, e necesară și îndreptarea cerută de SUS, ca o condiție. Ca și cînd am promova într-o clasă superioară, examenul de trecere, de intrare. E unul poate consideră unii umilitor, de ar fi în fața a ființe inferioare nouă. Dar e în fața SA, cea mai desăvîrșită formă a existenței universale.
   Și din cauză că n-o știm defel, ne și eschivăm de o vreme a o cunoaște. Și-i rău și-i o neputință plătită greu dintotdeauna.