2474.Părăsiți cînd le vine rîndul plătesc

  Ne tot dăm cu părerea greșindu-I, că nu-L urmăm, ci necuratul mort vechi ni-i crezul. Asta săvîrșesc nedrepții la greu între noi și-n fața LUI, părăsiți cînd le vine rîndul plătesc. Numai minciuni trîntim în fața a gură-cască ce-i silim la nedreptăți ce le plătesc involuntar înfăptuite. Din vina neisprăviților de tot felul. Își tot dau cu părerea închipuindu-și-L în fel și forme, dar nu-L știu defel, cum ne cere Însuși EL.
  Să-L credităm și respecta, cerîndu-ne în primul rînd îndreptarea între noi oamenii.
  Credința în EL nu-i posibil de controlat, nu se simte de știi să fii cu luare-aminte. Că nu-i de glumit cu nedreptatea încă la putere, teroarea prostiei încă în formă. Capabilă și în topul nedrepților rătăciți de neputința de a ști adevărul SĂU ordinar. Pentru oricine-L vrea deschis, îL găsește cînd dorește cu adevărat și  cu curaj.

2004.Ridicat în slăvi de nedrepții LUI și ai noștri

   Nu voi putea deloc înțelege cum de se „împacă” nedreptatea ce I se face LUI. Prin necuratul mort vechi ridicat în slăvi de nedrepții noștri și ai LUI. Și se cred corecți și nu-și dau seama că de mii de ani tot îi plătesc această prostie. Prin părăsiri și suferințe și moarte grăbită, in corpore ori singular fiecare la timp. Făcîndu-se că nu pricep și cu destui gură-cască mînați ca o turmă de nevolnici. În părăsirea ce-i cuprinde și dispar nemulțumiți de o viață nedreaptă.
   Se vede că asta-i tema zilei de mii de ani într-o evoluție nepricepută corect. Ci tot amînată din varii motive și poate nici degrabă nu vom putea afla ce trebuie cu noi. Și cu Lumea LUI, de care nu ne pricepem deloc, însăilînd o viață anapoda mereu.
   Sîntem ființe nu neființe, în fața SA și așa să căutăm prin ceea ce trebuie să ne realizăm. Că de-I greșim, într-adevăr ne vom mai răzleți pe aici înspre neființa, ce ne-o pregătim ca nedrepții. SĂI și ai noștri dacă nu-i chip de îndreptare și cumințire cu EL și noi.