4379..Nici gînd nu au.

  Ținuta, impecabilă de s-ar putea în comportare față de oameni, în fața LUI că-L știm și ei nu și-i de a fi cît mai corecți. Demni de oamenii ce se cade a fi omenoși cumsecade dar fermi și clari în gînduri, exprimări și fapte care să nu lezeze. Cerințele SALE date nouă chiar și-n conjunctura actuală așa de ne înțeles în raport de EL și noi înstrăinați și cam de capul fiecăruia.
  Fără Dumnezeu cel Adevărat, ci-n deruta lumescului inuman, ireal, nenatural, imoral, nedrept și îndepărtat pe bună dreptate. Din fața SA și a felului nostru de a-I fi, nedînd nici două parale pe cumințenia pămîntului, ci fuduli neputincioși de bine. Să ne deosebim de așa nefericită actualitate, zisă civilizată de pute a nepăsare și interese meschine invariabil de cîrdășie.
  Ținînd distanța de azi și apropierea doar de EL, sfidînd nelegiuirile și nerușinarea cotidiană, religiile ce nu-L știu și nici gănd nu au de îndreptare.

4109...Și pe noi la fel

  Am fi băgați în seamă de CER de am fi corecți între noi, în natură și-n fața LUI. Cum se cuvine dar nici nu știm mare brînză, e de luat în calcul din VT doar urmările nelegiuirilor. Și nelegiuirile săvîrșite de acel popor ales cîndva și noi să nu le mai repetăm. Că oricum sîntem în fața LUI nu de pomană, ci cu-n folos imediat vizibil. De ne comportăm acătării și EL ne va îndruma de are pe cine, că de nu, nu.
  Și din rău și urît în mai ne la locul nostru, ne vom deraia traseul de la cel preconizat. Pînă de nu va fi încotro ..., dar sper să nu ajungem ca cei din vechime prea lesne dispăruți fără urmă. O urmă demnă, de luat în seamă nu așa cu fereală și de regulă cu frică, că-n fața LUI nu-I de glumit. Deci învățînd din greșelile lor toate să nu I le mai prezentăm ca singurele opțiuni umane.
  Cu adevărat singurele, ci să ne dumirim cît mai acătării și să-L mulțumim și pe noi la fel.

4021...Că-i viață de om în lesă.

  Nu ne vrea decît interesați de viață pe rupte și totuși nu oricum, ci cît mai corecți. Între oameni, natură și-n fața SA, că nu-i de joacă, ci îndreptarea chiar de-s cît casa nevoile. Bătaia de joc să n-o simți, nesimțit și fără vederea răului și urîtului ce te termină. Continuînd a răzbi ca buldozerul nelegiuirile vraf să le calci cît mai nesimțit și simțitor de bine.
  Și celelalte dator fiind vîndut cît încape să tot înduri și de nu și nu de chițcăi. În surdină de tot, doar de-I ești în față cumva mai rabdă să te vadă oarecum și tu mulțumit. Doar cumva că de regulă e greu și cu noi de nu ne mai mulțumește nici chiar EL. Ori mă înșel oarecum adevărul oricare ar fi, noi întreg nici nu-l știm, ci doar protagoniștii și EL.
  Să ne zbatem înspre bine a afla viața chiar în zgardă de tot ești să nici nu mîrîi. Că ești om și nici nu scheauni nițel, nici așa cîine, că-i viață de om în lesă, oare?!

3868...Nu au cum fi comune de bună credință

  Sîntem unii în stare de ne furișa prin viață căutînd falsificarea realității. Aparent doar fiind corecți pe toate planurile, în realitate doar ne facem că facem ceva bine. În realitate răutatea ni-i viața trăită, iar cea vorbită cu fală și scrisă-n afară de firea nostră găunoasă. E perfecțiunea întruchipată, deci ne ducem existența pe două planuri distincte.
  Diametral opuse, josnicia pe față în lume, între oameni și cu fală cumsecade. În ceea ce concepem în scris și vorbirea adresată altora ce nu ne știu ce-nvîrtim diurn. Și ține-n diverse împrejurări dintotdeauna o astfel de abordare duplicitară. Fățarnică între oameni și una și alta, dar divers constituită, înfăptuită pentru inși diferiți.
  Unii căutînd îndreptarea și pe EL, o află din gura și proza scrisă a unuia ce-i împacă. Și pe cei dedați la nelegiuiri cu el alăturea fără perdea totuși ferindu-se de cei doritori de îmbunătățire. E și ușor un timp poate cele două comportări  nu au cum fi comune de bună credință, doar că nu-s în toți.

3302.Necunoscîndu-L pierzînd legătura cu normalitate, cu programa Divină

  Normalitatea dar între oameni corecți, într-o societate și-n familie cu bun-simț, bunătatea specifică omului demn și adevărat. Deci dragostea de libertate, respectul libertății celorlalți, neînfricarea, împotrivirea la josnicii și nelegiuiri. Și alte porniri ce ne caută a destrăma crîmpeiul de suflet ce-l mai ținem cu dinții de noi.
  Să ne mai simțim oameni, să nu ne înstrăinăm de ce ni-i dat și nu reușim a păstra în așa nedreptate crescîndă. Agresivă și împovărătoare, ce ne animalizează cu încetul de ne recunoscut și irecuperabili din ce în ce. De mai continuăm nedrepți între oameni și fără EL, ci cu cîte minciuni, false religii închinătoare la morți străvechi. Ce nu au căderi în CER, ci-s prostii, îndărătnicii, ce-L fac să ne părăsească în pedepse mereu.
  Unde nu-i cap vai de noi cum o tot ducem în neștire, cu desnădejdii de tot felul și frica. Ce ne pîndește vîrîndu-se în suflet, de nu sîntem vaccinați a lupta cu neputința și prostia tare josnică. Necunoscîndu-L pierzînd legătura cu normalitatea, umanitatea, cu programa Divină.

3020.Admițîndu-se binele tuturora și al naturii

  Oamenii importanți, ridicați prin forțe proprii, ori prin altele, devin în timp. De nu-s corecți construiți, educați din copilărie, moralizați în bine, cumsecade. Și cu adevărul SĂU evident în gînd mereu, devin posibil agresori ai libertății. Celorlalți ce nu le împărtășesc din ideile lor, care pot fi și greșite, intoleranța-i vina. Ce trebuie combătută, reținerea, de nu-i posibil atunci evitarea lumii.
  Retragerea dintre oameni și adoptarea îndreptării cum putem cum nu putem. Și cu ajutorul SĂU, în timp se reușește ori, ori. Adică te pui pe fapte și vorbe acătării, fiind om între oameni, drept și cumsecade. Ori de nu și nu cață-ți altă treabă care să te îndepărteze de nedreptatea ce-o înfăptuiești. Uneori cu bune intenții dar unidirecționale, intolerant, ceea ce-i greșit între oameni fiind.
   Admițîndu-se binele, îndreptarea spre adevăr și dreptatea fiecăruia, fără rele și urîte fapte și vorbe. Cuprinzînd și natura în demersurile noastre demne și cu respectul cuvenit dintotdeauna cu bun-simț.

2501.A ieși din el și a se ridica deasupra tuturora

  Confruntăm fără să vrem omul cu realizările ori nerealizările lui. Nu sîntem mereu corecți, mai ales atunci cînd respectivul e și cu metehne. Cu lipsuri și calități, dar capabil de a ieși din el și a se ridica deasupra tuturora. Prin realizări deosebite, ce ne ridică și pe noi normalii incapabili de străluciri. Ci rămînem cum am fost dintotdeauna cumsecade în limitele omenescului firesc și atît.
  Ne mai avîntăm în necunoscut, pentru unii cu reușite, nu pentru toți la fel. Și ne limităm la cît putem, de regulă foarte puțin din cît ne-am propus inițial. Chiar ne semnificativ față de proiectul inițial, semi învinși, tot căutăm mai departe altceva. Să ne ajute în împliniri mai elaborate, care le stăpînim mai corespunzător. Mai cu atenție construite, din aproape în aproape, evitînd avîntări nerealizabile.
  Nu există o delimitare precisă între diferitele activități umane, pentru unii într-un fel recepționate. Pricepute, de alții în altele, fiecare categorisîndu-le cum se pricepe. Mai sînt de făcut pași în cunoașterea crespunzătoare a omului cu feluritele lui moduri de exprimare, gîndire și acționare în general.

2399.Ci ne luăm după nedreptatea lumii și plătim

  Într-adevăr viața e o înfăptuire gingașă de SUS dată nouă în folosință, de nu sîmtem corecți. Între oameni și nu-L știm bine, ci ne luăm după nedreptatea lumii. Și părăsiți plătim, părîndu-ni-se de ne înțeles existența și fragilă. Ia să ne comportăm în schimbarea bună între noi și cu EL făcînd cunoștință. Fiecare cum se pricepe, sincer, calm cu răbdare, așteptîndu-ne rîndul în fața SA.
  Sigur vom progresa față de ceea ce știam că li se întîmplă oamenilor în mod obișnuit. Vom fi avantajați, bucurîndu-ne de alte înfăptuiri și noi altfel contribuind la viața de familie, în societate, etc. Dar și fizic, comportamental în timp ne vom învăța cum ni se cere și vom ști. Ce trebuie și cum nu am fost și încet din ce în ce mai mulți ne vom adapta noilor cerințe.
  Și lucru cel mai remarcabil, nu ni se va mai tulbura viața și nici a familiei. Așa tam-nisam, din mai multe puncte de vedere al traiului normal, fiind în alte coordonate. Față de ceilalți, pe unii informîndu-i, se mirau, dar nu se puneau în mișcare. Înspre ceea ce întreprindeam eu, inerția, necunoscutul, neîncrederea și altele. Se doresc fapte mai deosebite, adevărate minuni, se vede? Sînt dar trebuiesc încă aflate cum trebuie de explicat altora.

2004.Ridicat în slăvi de nedrepții LUI și ai noștri

   Nu voi putea deloc înțelege cum de se „împacă” nedreptatea ce I se face LUI. Prin necuratul mort vechi ridicat în slăvi de nedrepții noștri și ai LUI. Și se cred corecți și nu-și dau seama că de mii de ani tot îi plătesc această prostie. Prin părăsiri și suferințe și moarte grăbită, in corpore ori singular fiecare la timp. Făcîndu-se că nu pricep și cu destui gură-cască mînați ca o turmă de nevolnici. În părăsirea ce-i cuprinde și dispar nemulțumiți de o viață nedreaptă.
   Se vede că asta-i tema zilei de mii de ani într-o evoluție nepricepută corect. Ci tot amînată din varii motive și poate nici degrabă nu vom putea afla ce trebuie cu noi. Și cu Lumea LUI, de care nu ne pricepem deloc, însăilînd o viață anapoda mereu.
   Sîntem ființe nu neființe, în fața SA și așa să căutăm prin ceea ce trebuie să ne realizăm. Că de-I greșim, într-adevăr ne vom mai răzleți pe aici înspre neființa, ce ne-o pregătim ca nedrepții. SĂI și ai noștri dacă nu-i chip de îndreptare și cumințire cu EL și noi.

1924.Deocamdată dorește să-L știm corect

   Da reușita-i deplină, de te încadrezi în ceea ce dorește EL de la noi. Adica, moralizarea vieții de familie și-n societate de asemenea corecți să fim. Și deocamdată dorește doar să-L știm corect cine-I EL cu adevărat. Nu năstrușnice închipuiri deșarte nouă și care le plătim. Și-n timp cînd va hotărî doar EL să-L urmăm, dar deja în lume Baza vieții noastre să fie cunoscută bine.
   Și de dorim că-i la libera alegere și vom trăi și vom vedea, ce și cum se va pune atunci problema în lume. Dar mai e pînă atunci, încă nedreptatea joacă țonțoroiu în lume, cu viețile voastre. La hurtă în bătaie de joc și voi inconștienții o urmați părăsiți și-n suferințe. Încă și ratați viața, neînțelegînd nimica din ea, oare știți?
   Nu cred că sînteți pe deplin conștienți de ceea ce vi se întîmplă și încă o vreme. Pînă va catadicsi EL să întoarcă carul lumii acesteia răzlețît rău de tot în cele nevoi. Și părăsite hăuri, ce numai pierzania îl așteptă, în grea pornire se va găsi. Și trebuie că așa nu se mai poate merge cu hodorogita asta de nedreptate hîdă.

1789.Să ne căznim a afla cauza, nedreptatea din noi

   Ne zbatem să trăim bine, dar importantă e clipa ce-o aflăm și să fim corecți mereu. Și prezentul să-l cunoaștem bine confirmîndu-l în realizarea noastră. Ne căutînd viitorul ce-i al LUI și de merităm îl vom ști. Iar de ale trecutului nevoi să ținem cont, ferindu-ne și de nu-i cu putință. Să ne căznim a afla cauza, de regulă, nedreptatea din noi. Îndreptarea e leacul problemelor noastre dintotdeauna și s-o înfăptuim.
   Nu-i chiar floare la ureche ci implicare cu interes crescînd și seriozitate fără nepăsare. Și mai ales neplictisiți, că-i împotriva firii date dintru început.  Acel început ce nu-l știm, interesu-i prea mic și ne batem cuie-n talpă tot privind. Spre un viitor ce nu-l putem ști, nu avem voie, da, sigur ce nu-i voie e mai atrăgător.
   Trecutul ascunde atîtea nestemate de cunoaștere uitată, care-s posibil de aflat. Doar să ne căznim nițel mai mult și să punem cap la cap corect toate spre a afla. Ce ne împiedică înaintarea înspre o cunoaștere neapărată, ca să ne dezvoltăm cum trebuie.
    Trecut cu interes global de aflat, fără părtinire ci pentru adevărul universal. Și a Bazei vieții ce ne lipsește ca o temelie, fără de care totu-i nedreptate. Ce-o tot plătim în fața SA și a omenirii, ce nu se poate schimba în bine și util, fără cunoașterea aceea.

1661.Libertatea în fața vieții fără morală e nimica

   Ne dorim să fim corecți și fără pată și nu putem, sîntem așa constituiți și din bine și rău și lumină și umbră. Un gri, dar predominanta-i importantă și de luat în seamă, ținînd să ne îmbunătățim mereu. Pe asta și mizează EL, că ne vom îndrepta cum ne dorește să fim în societate și să-L știm corect.
   Se spune că bunul cel mai de preț e libertatea în fața vieții, o fi, dar fără morală nu face nici cît o ceapă degerată. Că uite unde am ajuns și ne ținem că sîntem civilizați, aiurea, liberi la rele și urîte cît vrei. Și I s-o făcut lehamite de noi, părăsindu-ne intrăm sub zodia întîmplărilor nefaste vieții. Și putem dispărea fără urmă, că nu merităm înzestrarea SA ce n-o respectăm.
    E greu, fiind preocupat de spiritualitatea SA din noi și ne realizînd cum e de făcut în lume. Că-i prea nedreaptă și fără EL, îndepărtată și imorală, poate mai bine un timp de retragere. Să așteptăm un altfel de început, cînd va fi? Dar cineva trebuie să ia taurul de coarne, nu? Măcar să ne dăm seama ce ar trebui de făcut în continuare, chiar de încă nu sîntem capabili deocamdată.
   Ne dăm seama în ansamblu de neputința noastră, nu fragmentar. În caz de dorim îndreptarea, s-o luăm cu încetul cum ne vine la socoteală. Dintr-o parte, nu contează și să ne îndepărtăm de nedreptatea ce ne dă de furcă în fața SA. Vom simți schimbarea în bine imediat, înălțîndu-ne în sinea noastră. Simțindu-ne mai bine și o liniște binefăcătoare ne va cuprinde, nepăsîndu-ne de rele și urîte.
   Trecînd parcă pe lîngă noi și nu ne mai ating, ușurați de metehne, altă dată împovărătoare. Acum nu ne mai privesc, am scăpat de greu și să ne continuăm drumul ce-i acuma nou și necunoscut, un timp de obișnuire. Și învățare cu noi înșine în transformarea bună, neștiută defel mai înainte.
    Sîntem ca noi, ani-i simțim mai altfel pe umeri. O nouă existență, nu că va începe ca în copilărie totul din nou cu învățarea tuturora. Ci mai altfel, deja cu anii ce-i avem și trecutele ale vieții coordonate știute în alte condiții, nedrepte. LUI și nouă în conlucrarea binevenită chiar și acuma, pricepîndu-le mai altfel.