2053.Supus părăsirilor SALE, una două și nevoile

   Nu se cade să ne refugiem în cîte închipuiri dătătoare de iluzia unor trăiri. Mai altfel decît, aici și acum, deoarece nu ne place prezentul, cum e nedrept și imoral. Supus părăsirilor SALE, una două și necazurile năvălesc între oameni. În suferințe și deznădejdii cumplite și chiar moartea neînchipuit de repede uneori. Pe neașteptate, dacă nu-L luăm în seamă, ignorîndu-L mereu, plătim.
   Și de ne luăm tălpășița imaginar din prezentul acesta aflat sub pedeapsă mereu. Refugiați în cîte imaginare trăiri ce rezolvăm, că tot aici revenim mereu și dăm nas în nas. Cu o realitatea nedreptă nouă, dar ce ar fi să ne schimbăm noi, cum? Moralizîndu-ne, nu mai sîntem așa lesne terfeliți, ci avem un statut demn. Intransigent față de-o societate neputincioasă de mai bine și util.
   Nu ne atinge, în definitiv îi sîntem superior și-și dă seama, evitîndu-ne. N-o putem urî societatea din care facem parte, vrem nu vrem, poate nici iubi. Dar evoluînd mereu în prezent, ținem de ea, căutînd să ne vedem de ale noastre bune și utile. Ne complicîndu-ne defel de se poate cu viitorul, lăsîndui-L LUI, cum și trebuie.

1841.Văzîndu-ne de drum o ducem cu bine și cu bun-simț

   Fiind cum trebuie tu în lume și-n fața SA, nu trebuie să-ți glorifici înaintașii. Tu ești cum trebuie și asta contează, prezentul, trecutului doar să nu-i copii erorile. De viitor EL știe și noi vom lua notă atunci. Văzîndu-ne de drumul ales în limitele bunului-simț cu bine, o ducem cam destul. E mai ceva de viața ce-o aflăm noi și familia noastră de-L și știm și-L respectăm cumsecade.
  Canaliilor lucru nu li se lipește de mînă, îi complicat pentru tărtăcuța lor mică. Și de nimica bun, ci doar de rele și urîte apucături nedrepte. Cu-n parcurs în griji, cu frica-n sîn, că-i tot atenționează și părăsiri continuu. Cu suferințe și nevoi multiple. Acuma să nu vă faceți probleme de genul, că de ce cutare n-are și curate are numai necazuri? Doar EL știe precis pentru fiecare de-a fir-a-păr și nu-i dă socoteală nimănui de pe aicea.
   Dar și acei avizați de necazuri nu-s ușă de biserică și știu și ei, ori măcar bănuiesc din auzite, cîte și mai cîte. Dar de regulă de știut știm tot, de dorim, asta-i problema, că nu ne prea place să dezgropăm morții. Greșeșile și relele noastre și să le recunoaștem, răscumpărăm și alte daravele necesare la o adică.
   Mai bine ne facem pe niznaiu, poate nu se știe. Acolo SUS e totul notat de cînd sîntem pe Pămînt, cu lux de amănunte. Și EL ține cont și-I Îndelungrăbdător dar nu fraier.

1789.Să ne căznim a afla cauza, nedreptatea din noi

   Ne zbatem să trăim bine, dar importantă e clipa ce-o aflăm și să fim corecți mereu. Și prezentul să-l cunoaștem bine confirmîndu-l în realizarea noastră. Ne căutînd viitorul ce-i al LUI și de merităm îl vom ști. Iar de ale trecutului nevoi să ținem cont, ferindu-ne și de nu-i cu putință. Să ne căznim a afla cauza, de regulă, nedreptatea din noi. Îndreptarea e leacul problemelor noastre dintotdeauna și s-o înfăptuim.
   Nu-i chiar floare la ureche ci implicare cu interes crescînd și seriozitate fără nepăsare. Și mai ales neplictisiți, că-i împotriva firii date dintru început.  Acel început ce nu-l știm, interesu-i prea mic și ne batem cuie-n talpă tot privind. Spre un viitor ce nu-l putem ști, nu avem voie, da, sigur ce nu-i voie e mai atrăgător.
   Trecutul ascunde atîtea nestemate de cunoaștere uitată, care-s posibil de aflat. Doar să ne căznim nițel mai mult și să punem cap la cap corect toate spre a afla. Ce ne împiedică înaintarea înspre o cunoaștere neapărată, ca să ne dezvoltăm cum trebuie.
    Trecut cu interes global de aflat, fără părtinire ci pentru adevărul universal. Și a Bazei vieții ce ne lipsește ca o temelie, fără de care totu-i nedreptate. Ce-o tot plătim în fața SA și a omenirii, ce nu se poate schimba în bine și util, fără cunoașterea aceea.