1789.Să ne căznim a afla cauza, nedreptatea din noi

   Ne zbatem să trăim bine, dar importantă e clipa ce-o aflăm și să fim corecți mereu. Și prezentul să-l cunoaștem bine confirmîndu-l în realizarea noastră. Ne căutînd viitorul ce-i al LUI și de merităm îl vom ști. Iar de ale trecutului nevoi să ținem cont, ferindu-ne și de nu-i cu putință. Să ne căznim a afla cauza, de regulă, nedreptatea din noi. Îndreptarea e leacul problemelor noastre dintotdeauna și s-o înfăptuim.
   Nu-i chiar floare la ureche ci implicare cu interes crescînd și seriozitate fără nepăsare. Și mai ales neplictisiți, că-i împotriva firii date dintru început.  Acel început ce nu-l știm, interesu-i prea mic și ne batem cuie-n talpă tot privind. Spre un viitor ce nu-l putem ști, nu avem voie, da, sigur ce nu-i voie e mai atrăgător.
   Trecutul ascunde atîtea nestemate de cunoaștere uitată, care-s posibil de aflat. Doar să ne căznim nițel mai mult și să punem cap la cap corect toate spre a afla. Ce ne împiedică înaintarea înspre o cunoaștere neapărată, ca să ne dezvoltăm cum trebuie.
    Trecut cu interes global de aflat, fără părtinire ci pentru adevărul universal. Și a Bazei vieții ce ne lipsește ca o temelie, fără de care totu-i nedreptate. Ce-o tot plătim în fața SA și a omenirii, ce nu se poate schimba în bine și util, fără cunoașterea aceea.