3157.Nemulțumiți că nu ne aflăm locul cuvenit, simțind nepriceperea de care sîntem capabili

   Ne dorim și EL ni-i alăturea la înfrumusețarea lumii pînă hăt în viitor. Bunătatea ca pe-o minune posibilă mereu între noi, toți la fel de egali, în dreptate statornică. Cu hotărîri pe măsură adevărată, corecte știindu-L cum trebuie totdeauna de cînd ne va zice. Deci contribuții la omenescul uitat azi prin lume, ci reamintit cu tărie. Și afirmat, nu deranjant cum ne tot învățăm anapoda de foarte multă vreme.
  Instituțiile omenești ce nu-s serioase și se cred mistice, trecînd negreșit în politică. Ca și studiile frumosului ce se-neacă-n comerțul imoral și nedrept, dar perfect omenește. De nu-i bun-simț și dreptatea-i mințită și luată-n derîdere, cu ce mai rămînem? Cînd nu-i educația trebuincioasă, demnă, adevărată, măcar cu frică de EL, de nu-I respectul cuvenit.
  Pe care EL contează în viața ce-o aflăm cît sîntem pe Pămîntul SĂU, închiriat nouă. Cît ne vedem de treabă, că de nu îl părăsim cu coada-ntre picioare, nemulțumiți. Că nu ne aflăm locul cuvenit, simțind nepriceperea de care sîntem capabili.

1841.Văzîndu-ne de drum o ducem cu bine și cu bun-simț

   Fiind cum trebuie tu în lume și-n fața SA, nu trebuie să-ți glorifici înaintașii. Tu ești cum trebuie și asta contează, prezentul, trecutului doar să nu-i copii erorile. De viitor EL știe și noi vom lua notă atunci. Văzîndu-ne de drumul ales în limitele bunului-simț cu bine, o ducem cam destul. E mai ceva de viața ce-o aflăm noi și familia noastră de-L și știm și-L respectăm cumsecade.
  Canaliilor lucru nu li se lipește de mînă, îi complicat pentru tărtăcuța lor mică. Și de nimica bun, ci doar de rele și urîte apucături nedrepte. Cu-n parcurs în griji, cu frica-n sîn, că-i tot atenționează și părăsiri continuu. Cu suferințe și nevoi multiple. Acuma să nu vă faceți probleme de genul, că de ce cutare n-are și curate are numai necazuri? Doar EL știe precis pentru fiecare de-a fir-a-păr și nu-i dă socoteală nimănui de pe aicea.
   Dar și acei avizați de necazuri nu-s ușă de biserică și știu și ei, ori măcar bănuiesc din auzite, cîte și mai cîte. Dar de regulă de știut știm tot, de dorim, asta-i problema, că nu ne prea place să dezgropăm morții. Greșeșile și relele noastre și să le recunoaștem, răscumpărăm și alte daravele necesare la o adică.
   Mai bine ne facem pe niznaiu, poate nu se știe. Acolo SUS e totul notat de cînd sîntem pe Pămînt, cu lux de amănunte. Și EL ține cont și-I Îndelungrăbdător dar nu fraier.