3573.Încrederea necesară înfăptuirii proiectului noi cu EL

  Tare ne dorește cu toții să-L știm și urma corect, uitîndu-ne nedreptățile omenești. Trecute ori ce ne mai încearcă, trecîndu-le cu bine și folos corect îndreptării. Cerute cu atîta insistență nouă de SUS și încă nu prea-i dibuită calea de urmat. Mai e de muncă susținută, dorința, pasiunea de a fi competitiv cum ne vrea EL.
  E foarte greu, dar se poate, omenește nu-i imposibil ne-o creat în așa fel să fim capabili. De ceea ce ne tot cere EL nouă și să ne depășim tarele, neputințele, bineînțeles de vrem. Că de nu simțim atracția înfăptuirilor cerute de SUS, e irosire de timp degeaba. Știu sînt lucruri ce nu le pricepem, dar important e să năzuim că va fi vremea împlinirilor.
  Cînd îI vom dovedi fermitatea și interesul nostru pentru ceea ce trebuie să ajungem. EL ne tot așteptă dintotdeauna, încă nu se lasă și nu ne părăsește, mai are încrederea necesară înfăptuirii proiectului noi cu EL.

1859.Cum trebuie să fim și nu sîntem, dar ne dezmeticim

   EL are grijă să ne învrednicim cînd va fi timpul acela în care să-L știm corect. Și îndreptați între noi  cu bine, astfel ca veacul nu de mult început și încă mult timp de acuma înainte. Doar EL știind, s-o mai ducem, dar de astă dată în conformitate cum trebuie. Să fim și încă acuma nu sîntem, dar în timp ne vom dezmetici cum e nevoie. Să fim corespunzători din toate punctele de vedere, cum se vrea de SUS.
   Trebuie să trecem doar la fapte și vorbe bune, fără a spera, ci direct cum trebuie să fim. Deci fără multă tăgadă și socoteli, se zice. Chiar de nu reușim, să perseverăm în a munci în direcția dorită. Că-n timp ne vom dobîndi realizarea mult dorită și mulțumirea s-o serbăm și cu EL împreună cu noi.
   Și astfel după reuțite să fim catalogați, nu după eșecuri, care ne pierd. Ci să fim un cîștig mereu și pentru alții, nu o piedică. Imbolduri de bine și util chiar și de frumos de se poate și-n aflarea LUI corectă. Nu ca un ultim fapt ci primul și cel mai important, dar are încă piedici multe acest fapt.
   Așa-i încă lumea condusă nedrept pentru EL și noi, fiind fără EL avem necazuri mereu. Și plătim de cînd ne știm și nu conștientizăm defel, ci încăpăținați în nedreptatea asta. Nu ne dorim încă aflarea SA corectă, ci încă abureala-i la loc de mare cinste. Și părăsiți de EL, plătim cu toții fără deosebire toată lumea.

1661.Libertatea în fața vieții fără morală e nimica

   Ne dorim să fim corecți și fără pată și nu putem, sîntem așa constituiți și din bine și rău și lumină și umbră. Un gri, dar predominanta-i importantă și de luat în seamă, ținînd să ne îmbunătățim mereu. Pe asta și mizează EL, că ne vom îndrepta cum ne dorește să fim în societate și să-L știm corect.
   Se spune că bunul cel mai de preț e libertatea în fața vieții, o fi, dar fără morală nu face nici cît o ceapă degerată. Că uite unde am ajuns și ne ținem că sîntem civilizați, aiurea, liberi la rele și urîte cît vrei. Și I s-o făcut lehamite de noi, părăsindu-ne intrăm sub zodia întîmplărilor nefaste vieții. Și putem dispărea fără urmă, că nu merităm înzestrarea SA ce n-o respectăm.
    E greu, fiind preocupat de spiritualitatea SA din noi și ne realizînd cum e de făcut în lume. Că-i prea nedreaptă și fără EL, îndepărtată și imorală, poate mai bine un timp de retragere. Să așteptăm un altfel de început, cînd va fi? Dar cineva trebuie să ia taurul de coarne, nu? Măcar să ne dăm seama ce ar trebui de făcut în continuare, chiar de încă nu sîntem capabili deocamdată.
   Ne dăm seama în ansamblu de neputința noastră, nu fragmentar. În caz de dorim îndreptarea, s-o luăm cu încetul cum ne vine la socoteală. Dintr-o parte, nu contează și să ne îndepărtăm de nedreptatea ce ne dă de furcă în fața SA. Vom simți schimbarea în bine imediat, înălțîndu-ne în sinea noastră. Simțindu-ne mai bine și o liniște binefăcătoare ne va cuprinde, nepăsîndu-ne de rele și urîte.
   Trecînd parcă pe lîngă noi și nu ne mai ating, ușurați de metehne, altă dată împovărătoare. Acum nu ne mai privesc, am scăpat de greu și să ne continuăm drumul ce-i acuma nou și necunoscut, un timp de obișnuire. Și învățare cu noi înșine în transformarea bună, neștiută defel mai înainte.
    Sîntem ca noi, ani-i simțim mai altfel pe umeri. O nouă existență, nu că va începe ca în copilărie totul din nou cu învățarea tuturora. Ci mai altfel, deja cu anii ce-i avem și trecutele ale vieții coordonate știute în alte condiții, nedrepte. LUI și nouă în conlucrarea binevenită chiar și acuma, pricepîndu-le mai altfel.

1602.Slujirea doar a LUI, peste tot în lume

  În noaptea asta m-o îndrumat cu un vis strașnic. Să nu fie dărîmate nici o construcție spirituală, de nicăieri, mai ales care-s în funcțiune. Oricăru-i cult, chiar de-i greșește LUI și nouă în timp se vor redresa treburile. Cum trebuie în favoarea Adevărului LUI și să-L știm corect, îndreptați fiind.
   Acele construcții, ca niște bijuterii, să fie în continuare menținute și utile făcute. Chiar de cît de curînd se va trece la slujirea doar a LUI, peste tot în lume. În orice construcție spirituală o fi, în timp, cu luare-aminte se va trece, la ceea ce-L vom ști. Slujbașii acelor edificii și ei în timp se vor schimba cum trebuie. În primul rînd moralizarea și înfăptuirea binelui peste tot.
   Cu privire la spiritualitatea ce-I datorăm, cît ne pricepem, să uităm cît se poate de repede vechile nedrepte LUI și nouă obiceiuri. Respectîndu-L doar pe EL și să căutăm să-L repunem în drepturi, cum se cuvine oriunde. Că EL E pretutindeni și să ne facem datoria corectă de oameni în fața SA.
   Sînt unii înclinați să construiească un edificiu închinat spiritualității. Și reușesc chemării lăuntrice să-I închine acel țel al lor, în timp mulțumiți. Dar nedreptatea lucrează și li se oprește de către ce-i în drept, nedepți fiind. Ocazia de a se și desfășura în tihnă slujirii spirituale în acea construcție. Și astfel nedreptățiți, mîhniți, înlăturați pe nedrept, își continuă existența, dar și-o continuă.
   Să știe că atîta aveau dreptul, doar să construiască, și să se bucure, închinării LUI acelei realizări. După care trebuieau singuri să se retragă, dar nu au știut. Așa și-n viață, mulți își fac cîte îndeletniciri și îmbunătățiri, doar se vor bucura de ele. Și nu știu că de mîine nu mai sînt.
   E totuși o altfel de abordare, nemulțumiți și unii și alții. Dar cei într-ale spiritualității o mai duc un timp să se dumirească ce și cum e existența pe Pămîntul SĂU. Va mai trece mult timp pînă ne vom da seama de ce fel de Ființă E Dumnezeu. De ne-o creeat și care-I sînt scopurile, ce ne vor defini și pe noi
   Corect e să avem răbdare și cu încredere că-I drept și înțelegător, să ne vedem de drumul nostru. Că are niște chichițe, care nu I le înțelegem acuma, poate în continuare le vom desluși.

1582.Sigur E de găsit de vrei cu adevărat

  Uităm Esența vieții, Baza, cînd ne părăsește, să căutăm imediat cauzele și să le înlăturăm. Ușor de zis, greu de făcut. Părăsindu-ne EL, Apărătorul viilor de pe Pămîntul SĂU, ne încalcă liniștea și integritatea nevoile. Și chiar moartea ne dă tîrcoale și LUI nu-I pasă, de nu ne îndreptăm cum trebuie.
   Singuri să ne purtăm de grijă, că nimănui nu-i pasă decît de propria piele. Să-L știm corect și de nu putem să-L căutăm că sigur E de găsit de vrei cu adevărat. Și să nu știe nimeni de dorința ta, că nedreptatea nu-ți va da voie și te va tîrî în suferințe. Așa-i ea nepăsătoare de restul ci ea să domine încă existența și de se poate să nu-L știm.
   Teama se ia, frica e molipsitoare. Așa dorește EL să ne trezim la realitatea SA și prin frica de pedepse. Ne atenționează cînd e cazul, diferit pe toți să-L știm și să ne îndreptăm.
   Să ne curățim de nedreptate și imoralitate și se vede asta în ochii limpezi și clari. Ce nu trebuie ascunși de ești cum trebuie? De nu fii mișel și cu ochelari închiși ca netrebnicii. Ochi-s oglinda sufletului și a gîndului ce trebuie să fie curat și demn.
   EL e peste tot și nicăieri vizibil de nu vrea. Cînd o fost acum 77 de ani pe aicea, dialoga cu aleșii SĂI în mulțimi ce nu-L vedeau. Cu toate că acolo erau, dar neputincioși, nedrepți fiind în fața SA. Acei aleși însă se bucurau de splendoarea SA și le-o relatau celorlanți după ce EL pleca. Ni se pare doar că EL se ascunde după măreția albastră a cerului senin, ori în alte înalte inaccesibile tării.
   Să nu ne preocupe locul SĂU, că atîta vreme cît vom fi nedrepți. Și fără cunoașterea SA corectă, nu-L vom ști măcar în general, că nu merităm.
   Și natura SA, Pămîntul e mai simțit în fața SA, ca noi. Și-L știu cum noi poate degrabă nu vom putea. Trebuie respectarea mediului înconjurător și cunoașterea legilor ce-l guvernează. Și încet și cu îndreptarea făurită cum vrea de la noi, să-L știm definitivîndu-ne cum dorește.