1582.Sigur E de găsit de vrei cu adevărat

  Uităm Esența vieții, Baza, cînd ne părăsește, să căutăm imediat cauzele și să le înlăturăm. Ușor de zis, greu de făcut. Părăsindu-ne EL, Apărătorul viilor de pe Pămîntul SĂU, ne încalcă liniștea și integritatea nevoile. Și chiar moartea ne dă tîrcoale și LUI nu-I pasă, de nu ne îndreptăm cum trebuie.
   Singuri să ne purtăm de grijă, că nimănui nu-i pasă decît de propria piele. Să-L știm corect și de nu putem să-L căutăm că sigur E de găsit de vrei cu adevărat. Și să nu știe nimeni de dorința ta, că nedreptatea nu-ți va da voie și te va tîrî în suferințe. Așa-i ea nepăsătoare de restul ci ea să domine încă existența și de se poate să nu-L știm.
   Teama se ia, frica e molipsitoare. Așa dorește EL să ne trezim la realitatea SA și prin frica de pedepse. Ne atenționează cînd e cazul, diferit pe toți să-L știm și să ne îndreptăm.
   Să ne curățim de nedreptate și imoralitate și se vede asta în ochii limpezi și clari. Ce nu trebuie ascunși de ești cum trebuie? De nu fii mișel și cu ochelari închiși ca netrebnicii. Ochi-s oglinda sufletului și a gîndului ce trebuie să fie curat și demn.
   EL e peste tot și nicăieri vizibil de nu vrea. Cînd o fost acum 77 de ani pe aicea, dialoga cu aleșii SĂI în mulțimi ce nu-L vedeau. Cu toate că acolo erau, dar neputincioși, nedrepți fiind în fața SA. Acei aleși însă se bucurau de splendoarea SA și le-o relatau celorlanți după ce EL pleca. Ni se pare doar că EL se ascunde după măreția albastră a cerului senin, ori în alte înalte inaccesibile tării.
   Să nu ne preocupe locul SĂU, că atîta vreme cît vom fi nedrepți. Și fără cunoașterea SA corectă, nu-L vom ști măcar în general, că nu merităm.
   Și natura SA, Pămîntul e mai simțit în fața SA, ca noi. Și-L știu cum noi poate degrabă nu vom putea. Trebuie respectarea mediului înconjurător și cunoașterea legilor ce-l guvernează. Și încet și cu îndreptarea făurită cum vrea de la noi, să-L știm definitivîndu-ne cum dorește.

1513.Dar de unde minte cînd trebuia

   Că-i nevoie în lume şi de spiritualitate, o fi, că şi este ceva ca şi lumea de bună şi rea. Asta e, de alta nu se prinde de noi, defilăm aşa că şi Baza o mai aştepta, cît o vrea.
    Încet şi sigur cînd va dori EL ne va înlesni cele ce trebuie îndeplinite la termenele convenite SUS. Le vom simţi şi supune că nu-i încotro, doar EL ne conduce de vrem ori nu. Şi astfel Baza vieţii construite de noi în aer o vom afla la timp să nu ne risipim degeaba realizarea. Acuma nedreaptă şi rea, dar o dată Baza montată la locul EI, alte condiţii vom simţi că ne diriguiesc. Ne vom autocenzura felul de a fi, acum anapoda şi dezlînat pus pe rele şi urîte în toate cele.
    Se tinde încă spre perfecţiune, nu ne-am învăţat minte, nu de mult teroriza omenirea, şi-n lume cu destule exemple şi acuma. E o luptă încîlcită că ne lipseşte Baza, şi-o cîrpim viaţa cu ce ne vine la mînă. Nu contează de zonă, naţie ori demers, politic ori social, cultural ori ce-o mai fi, că ce-i nevoie nu-I. Că majoritatea tehui se simt buimaci în aşa lume, nu-i de mirare, dar încă-i de tras barca pe uscat, nu v-aţi săturat?
    Duşmanii civilizaţiei, e de discutat mult, civilizaţia de te lipseşte de firescul existenţei, e o pacoste cocoţată, ca sărăcia pe zestre. Mai bine lipsă pînă ne-om dumiri cum e şi cu ea în devenire corectă, demnă adevărată. Nu spoială de doi bani, bună de adormit copii. Dreptul e ceva ca o abureală de-i pe mîini de politicieni imorali şi vicleni. Trebuie Baza vieţii repusă cum nu mai ţinem minte de ea vreodată ci doar din poveşti.
    Şi de omenie ducem lipsă-n lume, dar nu se zice nimic, o fi rară dar deloc e mai bine? Îmbucurător că este pe undeva scoasă cînd nu te aştepţi, de-şi bat joc toţi de ea, că ne lipseşte ce am mai spus. Îndreptarea, bunul-simţ, cumpătarea, îngăduinţa, simţul măsurii şi al dreptăţii.
    Ni-s date nevoile pe măsura nedreptăţii acumulate SUS şi ne părăseşte şi-o încasăm. Zăpăciţi nu mai ştim de noi, dăm toate pe una, de-am putea, dar de unde minte cînd trebuia. Buieci fără măsură în nedreptate pînă-n gît. EL ne pregăteşte întîi privelişti nedorite în suferinţe şi necazuri aspre, doar ne vom clăti mintea. Şi limpeziţi să ne gîndim la noi, oare facem ce trebuie?

1462.De faci ce nu gîndeşti

   Am făcut nedreptatea să pară dreaptă aşa de ordinari sîntem. Adevărul e neadevăr la voi, şi neadevărul real urît, să-l preamăriţi, închinîndu-vă lui. Şi zicînd că lumea fără greşeli e fără haz, haz de necaz, cred că nu sînteţi normali, ci aiuriţi. Vă doriţi necazul îl aveţi şi rataţi-vă existenţa de asta doriţi.
   Conştienţi unii, dar nu chiar de tot, ci doar lumeşte, uitînd esenţa vieţii, îşi închipuie nedrepte fapte ce le-au scornit, acum cu frică, urmările. Toate ar fi în vînt necazurile, de am fi moralizaţi şi înspre bine doar cooptaţi de viaţă. Într-adevăr oameni onorabili par unii, dar iresponsabili în constituţie fragili şi dau chix la prima mai deosebită încercare. Tăria morală e direct proporţională cu imoralitate ce-i în urma ta să te cuprindă de nu-i întorci permanent spatele.
   E o prostie să-I întorci spatele ştiindu-L, avînd informaţia corectă, cînd unii n-o au şi tot mai speră c-o vor afla, bîjbîind în viaţă anapoda. Aşa că aflîndu-L şi stîndu-ţi la îndemînă fii cu EL alăturea cît vei exista, îndreptarea o poţi urma cum ţi se va arăta. Nu fii delăsător tocmai în privinţa Esenţei vieţii, Bazei. Restul îs baliverne de umplut o existenţă searbădă fără EL.
    Nu încape renegarea, ca şi  cînd pe tine te renegi şi toată existenţa terestră. Inconştienţa costă de nu te dezmeticeşti în timp util nouă cu EL. Nici să fim din cale-afară defilantropi ne gîndindu-ne la urmări deloc, cu capu-n traistă. Ci se impun măsuri de precauţie cînd inima îţi dă ghes fără discernămînt. Că urmările pot fi dezastroase de ambele părţi, denaturînd realitatea în general.
   Nu-i doare suferinţa ci neînţelegerea cauzelor ce-o pricinuiră. Simplu ne luîndu-L în serios şi greşindu-I, te părăseşte şi te cuprind nedoritele nevoi suferinţe cît şi mai cîte necazuri, panimaieş? (înţelegi?). Că româneşte tot vorbesc cu nepricepuţii de voi. Cine ştie de unde sare iepurele dumiririi.
   Ne trebuie morală în toate cele, nu ajunge cultura şi instrucţia în alte direcţii de nu-i un dram de bunătate. Morala e baza politicii, culturii şi libertăţii în general în societate. Că a fi nătîng şi elementar nu-i mare scofală cu toată demonstraţia de diplome, de faci ce nu gîndeşti, că nu ai baza bunului-simţ în tine şi ceva înspre bine şi util.

1436.S-o întîmplat ceva?!

   Corect, EL face să răsară soarele şi peste cei buni şi peste cei răi, şi să cadă ploaia şi peste nedrepţi şi peste cumsecade. Pe toţi ne creditează, sîntem ai LUI, creaţia SA în devenire, acuma mai şchiopătăm unii mai tare, la unii nu se observă defectul. EL crede că ne vom putea îndrepta cît mai mulţi şi ne vom încadra în proiectul SĂU, dat nouă şi încă nu-l ştim. Ni se dă cu pipeta informaţii pentru un timp şi după cum le dezvoltăm, ne mai dă un şprunct (vînt) din nou pentru un timp în devenire. Şi tot aşa pînă ne vom afla menirea.
   Nu ştim nimic, E atît de ascuns şi de nedreptatea ce ne-o lăsat să ne cuprindă, mai pe toţi, încît nu ştim cum e cu noi. Nu ştim cum E cu EL şi altele pe alăturea şi foarte importante nouă, că sîntem aşa de curioşi şi nărăviţi în multe. De-i greu să ne intre careva în voie, de asta EL ne evită, ne mai caută cîte unul mai cuminte LUI şi ne trasmite  cîte ceva necesar. Dar noi vrem să se discute pe şleau cu capete mai luminate şi EL nu vrea, o dilemă grea nouă şi LUI
   De aicea atîtea interpretări prosteşti din partea noastră. EL are pîinea şi cuţitul, noi hîzenia împopoţănată mîndră şi de dăm în gropi, că EL nu ne lasă prea multe să ştim. Legaţi la ochi de EL, dar încăpăţinaţi şi EL la fel în problema cu noi, de un timp în aşteptare. Poate ne vine cumva o minte la cap, mai abordabilă pentru EL şi Lumea LUI.
   Să fim mai răbdători, de se poate îndelungi răbdători, cum e EL cu noi. Dar nu ne potrivim, în primul rînd la EL timpul şi-L face cum vrea, se poate şi întoarce, în aşa măsură-I Divinitate. Şi-n mod normal noi pentru EL şi Lumea LUI, sîntem nişte efemeride. La noi cca.150 de ani, e ca la EL cca. o zi şi asta în foarte largi delimitări spaţio-temporale, după cheful SĂU, de muncă ori ba.
   Ne-o lăsat să vadă ce-i de capul nostru, şi-o fost, că acuma-I în impas oarecum, o va rezolva sînt sigur. Trebuim să progresăm cum ni-i calea dată şi ne-am împotmolit. Baza, credinţa, ni-i anapoda răzghită rău şi-a LUI, n-o ştim şi nici îndreptaţi nu sîntem. Ca să îndeplinim minimum de primire pe mai departe, cum ni se cere de SUS. Ar fi putut să ne radă, părăsindu-ne, de pe Pămîntul SĂU, dar nu s-o mai putut. S-o întîmplat ceva?!