1513.Dar de unde minte cînd trebuia

   Că-i nevoie în lume şi de spiritualitate, o fi, că şi este ceva ca şi lumea de bună şi rea. Asta e, de alta nu se prinde de noi, defilăm aşa că şi Baza o mai aştepta, cît o vrea.
    Încet şi sigur cînd va dori EL ne va înlesni cele ce trebuie îndeplinite la termenele convenite SUS. Le vom simţi şi supune că nu-i încotro, doar EL ne conduce de vrem ori nu. Şi astfel Baza vieţii construite de noi în aer o vom afla la timp să nu ne risipim degeaba realizarea. Acuma nedreaptă şi rea, dar o dată Baza montată la locul EI, alte condiţii vom simţi că ne diriguiesc. Ne vom autocenzura felul de a fi, acum anapoda şi dezlînat pus pe rele şi urîte în toate cele.
    Se tinde încă spre perfecţiune, nu ne-am învăţat minte, nu de mult teroriza omenirea, şi-n lume cu destule exemple şi acuma. E o luptă încîlcită că ne lipseşte Baza, şi-o cîrpim viaţa cu ce ne vine la mînă. Nu contează de zonă, naţie ori demers, politic ori social, cultural ori ce-o mai fi, că ce-i nevoie nu-I. Că majoritatea tehui se simt buimaci în aşa lume, nu-i de mirare, dar încă-i de tras barca pe uscat, nu v-aţi săturat?
    Duşmanii civilizaţiei, e de discutat mult, civilizaţia de te lipseşte de firescul existenţei, e o pacoste cocoţată, ca sărăcia pe zestre. Mai bine lipsă pînă ne-om dumiri cum e şi cu ea în devenire corectă, demnă adevărată. Nu spoială de doi bani, bună de adormit copii. Dreptul e ceva ca o abureală de-i pe mîini de politicieni imorali şi vicleni. Trebuie Baza vieţii repusă cum nu mai ţinem minte de ea vreodată ci doar din poveşti.
    Şi de omenie ducem lipsă-n lume, dar nu se zice nimic, o fi rară dar deloc e mai bine? Îmbucurător că este pe undeva scoasă cînd nu te aştepţi, de-şi bat joc toţi de ea, că ne lipseşte ce am mai spus. Îndreptarea, bunul-simţ, cumpătarea, îngăduinţa, simţul măsurii şi al dreptăţii.
    Ni-s date nevoile pe măsura nedreptăţii acumulate SUS şi ne părăseşte şi-o încasăm. Zăpăciţi nu mai ştim de noi, dăm toate pe una, de-am putea, dar de unde minte cînd trebuia. Buieci fără măsură în nedreptate pînă-n gît. EL ne pregăteşte întîi privelişti nedorite în suferinţe şi necazuri aspre, doar ne vom clăti mintea. Şi limpeziţi să ne gîndim la noi, oare facem ce trebuie?

1469.Nu contează decît victoria

   Adevărul cînd e într-adevăt Adevărul, se cunoaşte, se simte pentru că şi cam de  mult timp lumea o mirosit NT. Şi se feresc, cel puţin cei din vest de creştinătate, ocolesc ce-i de religie legat şi au abandotat multe. Înstrăinîndu-se chiar şi de EL neştiindu-L corect şi pierdem cu toţii de NT, ce grabnic trebuie înlocuit cu VT, urgent. Ca să mai putem în extremis să le dăm şi cadrelor cultelor să nu-i marginalizăm chiar şi ei îs un rezultat al unor calcule ce ne depăşesc cel puţin, de nu de tot. Chiar şi azi.
   Încă o dandana, urîtă, pentru a fi cît de cît abordabilă creştinătatea-i în stare să admită şi orice oroare în ea.
   Homosexuialii şi alte porno-utilităţi au liber în cadrul creştinătăţii în derivă. Uitaţi urgent NT şi apucaţi-vă serios de VT cum puteţi cum nu. Schimbaţi-vă din temelii pe adevărul SĂU, Unicul din CER. Luaţi-o cum vreţi ca o nepotrivire cu actualitatea în derularea nedreaptă de azi. NT, trebuie înlocuit repede şi răspicat cu VT şi reluat legătura perimată cu lumea. Nu vă abandona-ţi baza vieţii, EL că vă compromiteţi iremediabil cu toţii îndreptaţi-vă, cum vrea!
   Să ştiţi odată adevărul rosti, chiar fără să vrei, involuntar, gura păcătosului adevăr grăi, te dezmeticeşti, scapi. Eliberarea-i totală şi gustînd libertatea nu vrei s-o mai laşi de lîngă tine, să te însoţescă mereu că altfel nu-i viaţă. E foarte greu de pronunţat adevărul, te zugrumă emoţia primei rostiri corecte, dar trebuie ruptă tăcerea LUI şi adusă la zi.
   O dată pornit urcuşul spre EL, nu-i nimic de făcut altceva decît terminarea, pînă în pînzele albe de aflat totul ce n-am ştiut atît amar de vreme. Absolut toate pînzele sus pentru cucerirea a tot ce am pierdut din vina şi a noastră că sîntem cum sîntem. Orice efort nu-i destul, ca o goană după viaţă, ca şi cînd nu mai avem aer şi numai în EL îL vom regăsi curat.
   Cum zicea Erwin Rommel nimic nu contează decît victoria cu orice risc şi efort cum o fi, altă variantă nu-i. Toate ne sînt de utilizat, utilizabile-s căile toate, dar numai una-i corectă, s-o ştim şi pe ea, asaltînd-o înspre îndreptarea corectă şi aflarea SA. Fiecare-şi va afla în timp posibilităţile şi cum e de făcut înspre bine şi util.

1333.Baza vieţii

   Bucurie mare-i reuşita, împlinirea realizării dorite şi ne vine a ne părăsi cumintea comportare. Aşa de fericiţi sînt unii cînd biruiesc greutăţi afirmîndu-se înspre ceea ce-şi caută în aflarea corectă înspre bine şi util şi de a-L şi şti e şi mai şi.
   Ar fi ceva, dar e neadevărat, nu aşa se desfăşoară acuma şi pînă acuma totul în lume, ci cei nedrepţi plăteau în dreptul lor că nu-şi reveneau moralizîndu-se şi nici nu-L ştiiau corect. Şi încă va mai fi un timp pînă lumea se va îndrepta cum e dorinţa SUS. Şi doar atunci un număr tot mai însemnat de oameni îL vor respecta cum se cere şi îndrepaţi. O altă existenţă se va înfiripa pe Pămîntul SĂU şi alte experienţe vom trăi împreună în cunoaşterea necesară, conform a ceea ce se vrea de SUS. În conlucrare cu oamenirea mai adevărată şi dreaptă.
   Să nu fim egoişti şi însinguraţi ci la bucurie cît mai mulţi, cuprinşi de entuziasm ca şi ceilalţi, fericiţi de fericirea celorlanţi, nu izolarea ci comuniunea înspre bine şi util ştiindu-L. Conştienţi de EL ni se dezvăluie cunoaşterii intime fiecăruia după cum poate. EL e baza existenţei pe Pămîntul SĂU, de la EL pornesc absolut toate ce-s cunoscute-n lume şi natura înconjurătoare.
   Îndreptaţi cum e cerinţa Divină, putem învăţa şi pe alţii dornici înspre îndreptarea corectă. Şi astfel îţi dai examenul unei altfel de conlucrări între oameni. Oamenii pînă acuma au demonstrat o neunitate în comportări şi nedrepte şi ilogice şi imorale. Unii pînă la de ne imaginat, o conbinaţie dintre rău şi bine, util şi inutil la un loc în ei. Căile omului îs numeroase în existenţe ce unii le experimentează în neştire, căutînd a trage numai foloase nedrepte.
   Să trăişti ca un netrebnic şi-n final îndreptat să sfîrşeşti ca un cumsecade, e totuşi o nedreptate, ce-o vei plăti, EL ştie cum. Nu se poate să îngraşi porcul de ignat. Aşa unii nedrepţi odinioară cereau odraslelor lor, la rîndul lor tot nedrepte, să înşale aparenţele. Fofilîndu-se pînă în final obraznici şi-atunci se cuminţeau subit, de mai apucau însă.